Deşi nu sunt un fan al preşedintelui, trebuie să recunosc faptul că Traian Băsescu va rămâne în istoria României şi pentru câteva lucruri bune. Nu este vorba despre condamnarea publică a comunismului şi a Securităţii, ci despre dosariadă. Cum, necum, chiar dacă i-a executat preferenţial pe duşmanii săi politici, Zeus a fulgerat în ultimii patru ani (cu note informative şi rapoarte din arhiva Securităţii), sute de informatori sau ofiţeri sub acoperire din toate domeniile. Astfel, ne-am lămurit şi noi cum se face că au ajuns securiştii lui Ceaşcă miliardari, politicieni, magistraţi, demnitari, istorici sau deontologi. Unii au avut ocazia să afle ce hram poartă idolii postdecembrişti ai naţiei sau chiar cei alături de care au trăit şi muncit o viaţă. Nemernicia nu ştie carte şi nu ţine seama de talent. Cazuri ca Felix-Voiculescu, Paleologu, Rodica Stănoiu, Quintus, Mona Muscă sau mai nou, Paula Iacob, ne-au adus aminte de unul dintre vechile proverbe româneşti : afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Iată că a venit, în sfârşit, vremea sportivilor de performanţă. Era inevitabil, mai ales pentru că, în ultimii ani ai Epocii de Aur, puţini erau aceia care ieşeau din ţară neprelucraţi de Securitate. Nu plecai la post în diplomaţie, la muncă în străinătate, nici măcar în excursie în Uniunea Sovietică fără instructajul tovarăşilor cu ochi albaştri. 
Sportivii nu făceau excepţie de la regulă. Nu ştiu ce “interese naţionale” putea servi „colaboratorul Petrescu”, aşa cum a fost numit de presa centrală fotbalistul Gică Popescu. Dar notele informative despre colegii de balon rotund (în caz că îi aparţin) sunt grăitoare. Şi cum din orice deconspirare trebuie să învăţăm ceva, aflăm că fotbalul a fost dintotdeauna o afacere profitabilă. Mitul jucătorului care se întoarce dezinteresat la “echipa de suflet” este demolat printr-o simplă frază a ofiţerului de contrainformaţii care îl supraveghea pe “ Petrescu”. Tovarăşii l-au adus pe Gică de la Steaua la Craiova în schimbul unui apartament, unui ARO şi pentru 300.000 de lei, bani gheaţă. Cam atât cu sufletismul şi cu strălucirea de odinioară. Ce să mai vorbim de evoluţiile echipelor româneşti în cupele europene ! Rămâne de văzut, sub presiunea arhivelor CNSAS, câţi sportivi vor mai avea curajul să-şi recunoască autografele din dosarele Securităţii. Anghel Iordănescu a făcut-o zilele trecute, recunoscând că a furnizat note informative despre colegul său de cameră Marcel Răducanu, după turneul din Germania. 
Poate acesta este motivul pentru care, cel poreclit “Generalul”, a fost preluat de SIE, din ordinul lui Cornel Biriş, ultimului şef al Brigăzii Speciale “U” Fantome. Direcţia H 256 pe stil nou.