Ador să văd certîndu-se doi oameni pe care nu îi suport. De-aia nu mă uit la box, că n-am nimic cu nici unul dintre băieţii ăia. Dar să-i văd porcăindu-se pe Firea şi pe Boureanu m-a amuzat teribil. Boureanu e un politician veros. Zâmbetul ăla ştrengăresc şi fruntea de două degete, cu freza plecând din mijlocul ei, nu-mi transmit nimic pozitiv. Marea lui calitate – aceea de a avea o nevastă frumoasă, tinde să rămână şi singura. După ce s-a făcut remarcat prin freză (care l-a făcut celebru via Tăriceanu) şi mârlănii executate la televizor, Boureanu a intrat într-un con de umbră pe care, probabil, a considerat că nu-l merită. Aşa că i-a zis lui Gabi Firea ceva de amant, deşi soţul doamnei a murit recent.

Dar, cum spuneam, nu m-am supărat, pentru că el şi Firea sunt din acelaşi aluat. Aceeaşi neîncredere o am şi când privesc zâmbetul în colţul gurii al jurnalistei multilateral dezvoltate Firea. Nici lucrurile pe care le-am auzit vorbite pe la colţuri despre ea nu m-au încântat prea tare. Faptul că Boureanu vehiculează că ar fi amanta lui Tăriceanu m-a surprins, să fiu sincer. Eu auzisem că doamna Firea ar fi mult mai bine orientată. În sensul că relaţia extraconjugală despre care tot trăncăneau bârfele i-ar fi asigurat o poziţie neclintită în post, mai ales că s-ar fi consumat cu însuşi marele varan.

E o desfătare să-i vezi certându-se pe Firea şi Boureanu, cu atât mai mult cu cât reprezintă două tipologii definitorii pentru români: demagogul de succes şi duduia care îşi datorează cariera ochilor dulci ai şefului.

mantzy.wordpress.com