Aşa vrea PSD-ul să fie: şi în car, şi în căruţă, şi în teleguţă. Vrea să participe şi la guvernare, boicotând orice demers legislativ, vrea şi în opoziţie ca să nu spună lumea că a fost părtaş la luarea măsurilor dure care ar trebui să ne scape de criză şi vrea şi cu orice chip să câştige candidatul lor alegerile prezidenţiale din noiembrie. La ce se întâmplă şi la ce trâmbiţează liderii lor pe toate canalele media, o dovadă de bun simţ din partea lor ar fi să plece de la guvernare pentru a nu fi asociaţi cu nimic din ceea ce-i reproşează pe la toate colţurile cabinetului Boc. Nu vor să facă acest lucru, cu riscul electoral aferent, pentru că ar pierde Ministerul Internelor şi Administraţiei deţinut de Nica şi prin care speră să facă tot felul de mânării care să modifice măcar un pic rezultatul alegerilor. Vă întrebaţi ce fel de mânării ar putea face? Multe! De pildă la această oră mulţi din şefii inspectoratelor judeţene ale poliţiei sunt numiţi interimar, promiţându-se titularizarea lor prin concurs abia după rezultatul alegerilor. Ori un ochi închis al poliţistului de lângă secţia de votare face multe voturi în localităţile rurale şi în orăşelele mici în care de fiecare dată, la votare, se întâmplă tot felul de incidente puse cel mai adesea pe seama tulburelului aflat în plină fierbere. 10-15 mii de voturi se pot aduna doar cu un ochi închis. Dar, dacă-i închizi pe amândoi? Aşa că Nica, de la care se aşteaptă foarte mult în următoarele două luni, se dovedeşte indispensabil şi chiar dacă ar vrea să plece va fi ţinut de PSD cu forţa în cabinetul Boc. 
PD-L, ştiind cam ce pregăteşte Hrebengiuc, a hotărât că PSD trebuie scos cu orice chip de la guvernare apăsând pedala legii educaţiei, pentru care PSD a jurat că nu-şi va asuma răspunderea guvernamentală şi o va trece în dezbaterea parlamentului. Pentru că nouă luni de zile PSD s-a purtat ca şi cum ar fi fost în opoziţie, acum când sunt invitaţi pe faţă să plece nu mai vor, motivând ca de obicei că nu mai pot de grija noastră şi ce o să facă biata ţărişoră fără contribuţia lor deşănţată. 
Boc, care s-a săturat să fie marionetă şi să tricoteze toată lumea cu el un ochi pe faţă şi unul pe dos, s-a îmbăţoşat şi ieri a trimis scrisoarea Parlamentului prin care anunţă că Guvernul vrea să-şi asume răspunderea pe cele trei legi mult discutate, printre care şi cea a educaţiei. De aici încolo lucrurile sunt clare. Cele două birouri ale camerelor vor trebui să se reunească săptămâna viitoare şi să decidă ordinea de zi şi programul şedinţei în care Guvernul îşi va asuma răspunderea. Amendamentele care vor fi propuse vor fi colectate de Guvern şi va decide dacă le pune sau nu în lege. Cabinetul va veni în faţa parlamentului şi-şi va suma răspunderea legii pe care a definitivat-o. De la asumarea răspunderii parlamentarii vor avea la dispoziţie 3 zile pentru a depune moţiune de cenzură. Dacă moţiunea pică, legea este considerată adoptată. Dacă nu pică moţiunea, pică Guvernul. În acest caz, Băsescu trebuie să numească un nou prim ministru care să-şi formeze propriul lui cabinet. Anunţul făcut de Băsescu potrivit căruia vrea să vorbească în faţa camerelor reunite ale Parlamentului pe 14 septembrie mă duce cu gândul că această dată va coincide cu perioada de dinainte de o eventuală depunere a moţiunii de cenzură, moţiune care va decide soarta guvernului. 
Dacă cele două partide vor continua fiecare pe coarda lui, adică PSD „nu vrem să plecăm!”, iar PD-L „plecaţi”, atunci noul cabinet ar putea să-l aibă în frunte ori pe Berceanu, ori pe Videanu. Şi într-un caz, şi în celălalt, Blaga va fi cu siguranţă la Interne. Ce susţinere parlamentară va avea un astfel de cabinet? Una cu o majoritate formată din PD-L, UDMR şi PNL mai pe şest, care să-i permită cabinetului să treacă legile importante. Viaţa ne-a demonstrat că se poate guverna şi prin ordonanţe. Abia atunci PSD va fi înfrânt, în sensul că se va trezi şi cu candidatul făcut zdreanţă şi cu un şut în fund.