Trăim vremuri înșelătoare și periculoase. Dar, mai presus de toate, trăim vremuri care ne despart. Când faptele sunt răsplătite cu pedepse macabre, pedepsiții devin eroi. Și, când pedepsiții devin eroi, cei rămași în viață să comenteze iau două înfățișări: normalii la cap și sfătoșii. Toată lumea urăște sfătoșii, cu excepția lor înșiși, că doar n-or să se urască între ei.

Din păcate, Andrei Pleșu și Cristian Tudor Popescu au ajuns în aceeași barcă nu doar cu Cristiana Anghel, ci cu mulți alți români care susțin convinși că jurnaliștii de la Charlie Hebdo și-au căutat-o și că ar fi fost bine să se abțină de la glume proaste. Ce e amuzant este că domnii de mai sus nu înțeleg că inclusiv eu susțin că băieții făceau glume proaste. Doar că nu înțeleg cum anume e asta relevant. Mai zic, tot oamenii ăștia, că respectivele caricaturi nu intră sub umbrela libertății de exprimare. Și tot ei spun că nu e normal să te iei de un bolnav mintal și să nu te aștepți la repercusiuni.

Să demontăm calm toate aceste argumente, începând cu ultimul: să spui că să faci glume despre islam înseamnă să te iei de niște nebuni, e nu doar greșit, ci și profund rasist. Nu toți musulmanii sunt nebuni; nici pe departe. Faptul că fanatismul este, ce-i drept, mai des întâlnit în cadrul acestei religii nu înseamnă că cineva trebuie să-și țină gura. De fapt, aici rezidă și problema. Cine stabilește cât trebuie să ne ținem gura astfel încât să nu ne trezim cu un glonț în cap, domnule Pleșu? Cine calculează calitatea umorului astfel încât umoriștii să poată ajunge vii acasă, domnule Popescu? De exemplu, dacă eu fac bancul de mai jos, pot spera să scap teafăr?

Dumnezeu și Isus acasă, în Rai. Se aud bătăi în ușă.

- Isise... ăstaaa,.. Isuse, deschide tu! zice Dumnezeu.

Ăla mic se conformează și dă de Mahomed stând în prag. Isus se întoarce către tac-su:

- Ai comandat tu șaorma?

Iertați-mă, domnilor Pleșu și CTP! Iertați-mă că am crezut că libertatea de expresie înseamnă să spun ce vreau, oricât de scandalos sau de indecent, și să nu fiu omorât pentru asta! Iertați-mă că am crezut că doar legile propriei țări, nu finele dvs. decențometre morale, stabilesc cine depășește măsura și cine nu! Iertați-mă că mi-am căutat-o, întocmai ca o domnișoară care, nu-i așa?, are o anumită vină în viol, pentru că s-a îmbrăcat exagerat de provocator, având în vedere că în România sunt peste 7 la sută mârlani! Dar mă întreb: pe viitor, cine va stabili când e prea de tot? Domniile voastre sau fundamentaliștii?