Frământările din interiorul partidelor despre care credeam că sunt premergătoare reformării principalelor formaţiuni politice de pe eşichierul politic sunt de fapt o luptă aprigă pentru  ocuparea unor funcţii din perspectiva cărora decizia va fi la îndemâna unora sau altora. Vechile figuri politice care se perindă de 20 de ani au intrat în conflict cu mai noile figuri politice, dornice şi ele să ajungă în sferele rarefiate ale puterii, ale deciziei. Pentru acest lucru nu s-a precupeţit nimic, combatanţii recurgând la toată gama de metode pentru a influenţa  membrii de partid  chemaţi mai devreme sau mai târziu în congrese să decidă cine şi ce va face în cadrul partidului. Şi într-un caz şi în altul, demersurile actualilor puternici ai zilei par a fi făcute pentru binele nostru, al celor care le dăm puterea din patru în patru ani şi uneori şi mai des. Nimic mai fals! Binele nostru se bazează de prea mult timp pe zicala cinică  „Scapă cine poate“.

Dacă ar fi să ne întrebe cineva şi pe noi, muritorii de rând, ce ne-am dori în materie de politică eu n-aş ezita să răspund că mi-aş dori o politică aşezată la care să participe cel mult trei partide care să reprezinte clar curentul de dreapta, cel de stânga şi eventual curentul verde, că tot este la modă prin Europa. Aşa cum se prezintă la noi situaţia, electoratul şi uneori chiar membrii vechi de partid nu mai ştiu unde e dreapta unde e stânga şi unde este centru datorită alianţelor contra naturii care contopesc extremităţile, încalcă poziţiile de centru alunecând când într-o parte, când în cealaltă. Pentru că nu s-au clarificat graniţele partidelor ce nu pot fi încălcate decât cu preţul excluderii din viaţa publică, şi pentru că nu avem nici o putere clară dar nicio opoziţie la fel de clară o parte din aleşii noştri care deţin şi poziţiile cheie în partide pot fi întâlniţi în tot felul de ipostaze care mai de care mai hilare. Politica pe care o învârtesc de ani buni şi pe care se străduiesc să ne convingă că o pun în slujba poporului nu este de fapt decât o străduinţă perpetuă de a trage  preşul de sub picioarele cuiva. O dezvăluire incredibilă a făcut celebrul Viorel Hrebenciuc, în direct, la TV, prin care a recunoscut, senin, că legea după care s-au desfăşurat ultimele alegeri parlamentare a fost clocită de către PSD şi PNL de aşa manieră încât liberalii au luat 40 de parlamentari faţă de cât ar fi fost firesc să obţină. Deputatul social-democrat căruia îi este pusă în joc poziţia sa de şef al grupului social democrat din Cameră a spus că sistemul de vot a fost conceput în aşa fel încât să avantajeze partidele care se plasează pe locurile doi şi trei în alegeri şi a avertizat că PNL ar putea avea zile grele curând, prin schimbarea legii. ”Dacă luăm o anumită decizie de modificare a legii electorale, PNL poate să dispară din parlament, este în această situaţie. O schimbare a legii într-un anumit sens, îl face să dispară. Noi, când am făcut această lege a uninominalului, cu accente de proporționalitate, într-adevăr, la vremea respectivă le-am negociat cu cei de la PNL şi sistemul de redistribuire a fost făcut în aşa fel încât să avantajeze partidele aflate pe locurile doi şi trei în sondaje. Şi datorită acestui sistem de redistribuire, practic, PNL are 40 de parlamentari în plus. Nu vă ascund că PDL ne-a întrebat şi acum două-trei săptămâni dacă suntem de acord să schimbăm acest sistem într-unul cu două tururi”, a spus Hrebenciuc. Cei  40 de parlamentari liberali câştigaţi după legea negociată de Hrebenciuc reprezintă cam jumătate din totalul aleşilor liberali. Dacă legea se schimbă la viitoarele alegeri practic PNL nu va mai conta în viaţa politică lucru pe care Tăriceanu îl ştie dar nu vrea să-l înţeleagă şi Antonescu. Hrebenciuc a anunţat, cu acelaşi prilej, că PSD pregăteşte, în acest moment, un  proiect de modificare a votului uninominal, pe care îl consideră o prioritate. Atacul lui Hrebenciuc nu ar putea avea, practic, o explicaţie oficială firească, atât timp cât el dă o lovitură grea imaginii PNL, dezvăluind presupuse sforării de culise care au dus la obţinerea unui scor electoral fără precedent, şi pentru liberali scor care îi face în continuare să creadă că sunt nemuritori şi să refuze orice fel de colaborare cu democrat liberalii lui Boc în ciuda insistenţelor acestora. Supărarea lui Hrebenciuc precum şi dezvăluirea propriilor aranjamente îl au ca ţintă pe Antonescu care l-a pus la zid pe Tăriceanu făcându-i aproape imposibilă revenirea în fruntea partidului la congresul de la începutul lunii martie. Practic acesta îl atenţionează pe Crin Antonescu că rezultatele liberalilor la alegri nu i se datorează lui ci aranjamentelor  hrebenciuciene prin care social democraţii îi au  la mână şi-i poate trimite în istorie oricând vor! Avertismentul  lui Hrebe  poate-i mai taie din îngâmfare grupării Antonescu şi-o face să revină cu picioarele pe pământ mai ales că alegerile prezidenţiale s-au terminat cam de multişor!