DNA a transformat dosarele în spectacole de televiziune pentru a acoperi lipsa de consistenţă a unora dintre acestea. Comunicatele de presă ale procurorilor anticorupţie sunt spectaculoase prin numărul de infracţiuni înşirate şi prin sumele vehiculate ca şpagă sau prejudicii, dar mai puţin prin argumentele şi probele invocate. Şi atunci ni se oferă zi de zi, seară de seară, un spectacol cu demnitari în cătuşe, menit să satisfacă pofta unui popor sărăcit care vede în clasa politică principalul vinovat. Deşi un mare vinovat pentru acest jaf este chiar instituţia de control, care a pitit dosarele ani de zile în sertare.

Dosarul Microsoft a fost calul de bătaie al campaniei prezidenţiale. S-au vehiculat acolo nume de miniştri, de deputaţi şi senatori. Zeci de informaţii au fost date pe surse. În final, nu a rămas mare lucru, în afară de denunţuri ale unui fost ministru de care aproape că nu auzisem şi ale unui fost sportiv, Dinu Pescariu, care a preluat prin fraudă baza sportivă Cutezătorii de la Ministerul Educaţiei şi care o exploatează bine mersi în continuare, doar pentru este scriitor la DNA. O fi normal? Înţeleg ca unii care denunţă fapte grave să fie iertaţi de închisoare în propriile dosare, dar asta după ce sunt anchetaţi. Ori Pescariu se îmbogăţeşte şi azi pe baza unei fraude, doar pentru că îi toarnă pe alţii. Iar DNA îl protejează, că fără denunţurile lui, ale lui Remus Truică şi altora ca ei nu ar avea nimic să ofere publicului dependent deja de arestări.

Faptul că pentru DNA este vital spectacolul cătuşelor îl dovedeşte reacţia publică, după ce Elena Udrea a urcat în maşina poliţiei cu cătuşe şi a coborât fără, în curtea arestului. Procurorii au anunţat că verifică poliţiştii care nu au înţeles să ducă umilinţa până la capăt. Normele europene interzic plimbarea arestaţilor în cătuşe, dacă aceştia nu sunt periculoşi. Mai mult, interzic expunerea acestora în faţa camerelor de filmat. Udrea nu şi-a ascuns cătuşele, poate şi pentru că se obişnuise din timp cu ideea arestării şi ştia că fiecare gest îi va fi analizat la televizor. Dar nu Elena Udrea este în discuţie aici, ci faptul că în secolul 21 organizăm spectacole ca acum sute şi mii de ani, când drumul spre ghilotină, spre ţeapă sau spre crucificare era un spectacol oferit mulţimii flămânde.

DNA, dacă se vrea o instituţie modernă, trebuie să renunţe la procesele televizate, în care suspecţii sunt condamnaţi de opinia publică înainte de judecata în instanţă. DNA trebuie să renunţe să mai pună presiune pe judecători, pe experţi, pe poliţişti, pe politicieni. Sunt prea multe semnale din piaţă de oameni cu funcţii care iau decizii de frică, ameninţaţi de DNA cu dosare. Acum, opinia publică este de partea procurorilor, pentru că aşteptam cu toţii să îi vedem pedepsiţi pe îmbăgăţiţii ultimilor 25 de ani. Nu trebuie însă să închidem ochii la abuzuri, oricând ne-ar plăcea să îi vedem în cătuşe pe Năstase, Voiculescu, Videanu sau Udrea.