Insistenţa cu care ministrul Tabără face lobby pentru introducerea în culturi de soia modificată genetic mă face să-mi aduc aminte de antecedentele sale în ale culturilor modificate genetic. După ce ai beneficiat de  o sponsorizare din partea celei mai mari companii de produse modificate genetic, Monsanto, pentru a cerceta cartoful modificat genetic mi se pare normal ca acelaşi personaj, împins ministru al agriculturii, să insiste pentru cultivarea legală a aceste plante. Susţinător declarat al produselor modificate genetic, Tabără uită că în postura în care este acum, aceea de ministru al agriculturii, că politica şi interesul României este altul decât al companiei Monsanto, pentru care-mi face impresia că lucrează! Ministrul cu nume de loc de relaxare, Tabără, se comportă ca un adevărat lobby-st, lucru care nu mă mai miră dacă am în vedere că şi în alte foruri înalte, vezi UE, se practică această activitate şi pe bani destul de mulţi! Ce mă miră pe mine este lejeritatea cu care un important demnitar al statului român, care face parte din Guvern vrea să ne umple de soia modificată genetic care deocamdată este interzisă a se cultiva în ţara noastră. Adică un membru al Guvernului cere public să se dea liber la ceva care acum este interzis!? Alo, domnul Boc, unde este primul ministru al României care să sancţioneze   limbariţa unui membru al guvernului care se obrăzniceşte să susţină altceva decât politica României? Tabără merge atât de departe încât, deşi nu e voie să cultivi soia modificată genetic el a găsit şi piaţă de desfacere în China care cică ar umbla cu limba scoasă după astfel de plante! Într-o ţară normală, cu un guvern responsabil, un astfel de ministru, după astfel de declaraţii publice ar fi trebuit să fie …aut! La noi se pune pe seama sclerozei… Dacă îi asculţi discursul acestui ministru n-ai cum să nu te închini chemând în ajutor divinitatea care să-i dea omului gândul cel bun. El continuă să creadă că producţia de grâu obţinută la hectar şi care a depăşit 6 tone ar stârni invidia lui Ceauşescu, care dacă ar mai trăi ar muri de invidie! Ar muri poate de supărare când ar vedea ce au făcut miniştrii democraţiei noastre tinere din agricultura pe care ne-a lăsat-o şi pe care toate guvernele post-decembriste au tocat-o până am ajuns să importăm şi sarea de pus în mâncare. Tabără a uitat să ne spună că cele 6 tone de grâu pe hectar le-a obişnuit în mintea lui după ce în laborator a plantat într-o eprubetă  un bob de grâu care a rodit, a făcut spic, s-a copt şi după ce a recoltat a înmulţit boabele din spic cu câte spice ar fi trebuit să facă plantele cultivate pe un hectar şi aşa a ajuns la cifrele acestea astronomice. Pentru că este om bătrân nu are cum să nu-şi aducă aminte că la Lovrin, staţiunea de producere şi cultivare a soiurilor de grâu româneşti, pe care unii ca el au distrus-o, se obţineau astfel de recolte pe bune şi nu pe hârtie. Păcat că unii oameni îmbătrânesc aşa urât!