Tradiţii pentru ziua de Dragobete

În tradiţia românească, Dragobetele marchează începutul primăverii, data de 24 februarie nefiind întâmplător aleasă, aceasta însemnând începutul anului agricol. în funcţie de regiune.  Este momentul în care întreaga natură renaşte. Odată cu natura, reînvie şi iubirea, iar Dragobetele marca ziua în care întreaga suflare sărbătorea înnoirea şi se pregătea pentru venirea primăverii.

Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri, prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi chiar căsnicii. Odinioară, de Dragobete, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi peste tot se putea auzi zicala: „Azi e Dragobetele, se  sărută fetele!”.  În trecut, comunitatea era foarte interesată de ce se întâmplă în această zi, deoarece, astfel, membrii ei puteau afla la ce nunţi vor merge toamna. În după-amiaza zilei, atât cei care făceau parte dintr-un cuplu, cât şi cei singuri, petreceau, jucau sau cântau, fiindcă se credea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului.

În dimineaţa zilei de Dragobete, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, flăcăii şi fetele se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei, unde se ţineau de jocuri şi de poveşti. Însă, dacă vremea era prielnică, porneau în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde băieţii adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei, violete şi tămâioare, flori de primăvară şi plante miraculoase, pe care le păstrau la icoane.

Adunaţi în jurul focurilor aprinse, flăcăii şi fetele stăteau de vorbă. 

Vizualizări: 1,588

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Timp liber:

Citește și: