Ieri, la Viena au fost reluate negocierile dintre Moldova, Transnistria mediatorii OSCE, Rusia, Ucraina, observatorii UE şi SUA. Oficialii de la Chişinău declaraseră anterior că nu recunosc documentul semnat la Moscova de fostul preşedinte Voronin iar Tiraspolul a tăcut până acum, când s-a apucat să strige în gura mare că oficialii europeni îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala. Problemele care, in opinia UE, trebuie soluţionate sunt apreciate de smirnovişti drept "inventate si artificiale". Ei consideră că "înaltele structuri ale Uniunii Europene continuă să abordeze unilateral problematica reglementării transnistrene şi nu iau în consideraţie realităţile care s-au creat în acest proces". Care-va-să-zică oficialii europeni sunt somaţi să recunoască ceea ce nu este legal, aşa-zisa republică Transnistreană, proclamată de o gaşcă de generali ruşi, la un pahar de votcă. Într-un comunicat în urma reuniunii miniştrilor de externe ai UE care a avut loc în 22 februarie, şefii diplomaţiilor europene au anunţat decizia de a suspenda, pana la sfârşitul lui septembrie 2010, a restricţiilor de circulaţie impuse liderilor regimului separatist de la Tiraspol. A fost anunţată prelungirea măsurilor restrictive pentru o serie de membri ai autorităţilor separatiste pe o durată de 12 luni. Insă, "pentru încurajarea progresului", Consiliul suspendă implementarea măsurilor restrictive pentru toţi responsabilii transnistreni de până la sfârşitul lui septembrie 2010, când va avea loc o revizuire bazată pe eventuale progrese. Până atunci nu va exista nici un progres din partea trasnistreană pentru că generalii s-au dedulcit la călătorii şi s-au iluzionat că trăiesc într-o ţară care mai devreme sau mai târziu va fi recunoscută de comunitatea europeană. Deja s-au scurs aproape 20 de ani de când Europa se face că nu vede obrăzniciile smirnoviene care au întrecut demult limitele unui simplu joc de consumatori de votcă. Zgomotul din Transnistria pe care Putin, dacă ar dori l-ar opri cu un gest simplu, se face din ce în ce mai auzit de când la Chişinău, comuniştii au pierdut puterea în favoarea unioniştilor lui Ghimpu.

Tot zgomotul lui Smirnov băgat prea mult în seamă de toată lumea este făcut pentru că UE îl presează la un comportament european ceea ce el nu este în stare nici măcar atunci când este treaz. De fapt, Tiraspolul doreşte  menţinerea în regiune a militarilor ruşi pe post de pacificatori şi solicită chiar majorarea contingentelor. Chişinăul consideră că faza militară a conflictului s-a încheiat demult şi pledează pentru înlocuirea contingentului de pacificatori cu o misiune internaţională de observatori civili. Să nu ne iluzionăm şi să credem că problema transnistreană se va tranşa în urma acestor negocieri. Nicidecum! Ruşii au tot interesul să menţină Tiraspolul  şi chiar să-şi mai aducă trupe lângă graniţa cu UE iar bătrâna Europă, ca de obicei se va pierde în negocieri nesfârşite care nu vor duce la nici un rezultat. Participarea SUA ar trebui să impulsioneze  discuţiile şi să le deblocheze în aşa fel încât Transnistria să devină o amintire urâtă. Mă tem că nu va fi aşa pentru că fiecare îşi va proteja interesul lui şi doar după aceea interesul Chişinăului.