Foarte bună gluma noastră: Sergiu Nicolaescu a filmat la Big Bang. A îmbunătățit-o un cititor: știți de ce n-a putut Nicolaescu să filmeze bine la Big Bang? Ar fi filmat din alt unghi, dar n-a avut spațiu. Ei bine, de ieri nu mai are nici timp. La 82 de ani, cel mai cunoscut (și printre cei mai slabi) regizor român s-a dus să tragă cu pistolul în îngeri. Cu pistolul de jucărie, nu vă enervați!

Cu nici o lună în urmă, Nicolaescu se retrăgea din Parlament (doar iminența morții îi poate face să se retragă, din păcate, niciodată a pușcăriei) anunțându-și propria moarte. A cam subestimat-o puțin, totuși, deoarece și-a exprimat dorința să mai facă două filme înainte să moară. Nu vreau să fiu răutăcios, dar poate dacă promitea că nu mai face nici un film, l-ar fi ținut mai mult. Poate că Dumnezeu sau altă instanță superioară (cine știe?) a auzit această declarație și a decis că încă două filme ale lui Sergiu Nicolaescu ar fi prea mult. A avut 46 de ani să-și expună viziunea artistică pe îndelete, bașca sponsorizări cât cuprinde de la stat. Și dacă ar fi evoluat și el ca leatul lui Clint Eastwood, care face filme din ce în ce mai bune, semn că încă nu s-a smintit, am mai fi zis. Dar ultimele două producții ale lui Nicolaescu ne-au provocat dureri fizice. Și nu, nu-i vorba că ne-a durut burta de râs.

E rău când moare orice om, cu atât mai mult când mor oameni din Târgu Jiu. Dar nu-i bine nici să-i scoți eroi pe toți aceia cărora li se întâmplă. Nu de alta, dar pervertești însăși noțiunea de om de excepție. Sergiu Nicolaescu a fost un regizor mediocru și un domn destul de simpatic. A trăit mult. Într-atât de mult încât nu e exclus ca, atunci când a apărut filmul sonor, el să fi fost deja surd. Și cam atât se poate spune despre el. Odihnească-se în pace!

Dar, că tot veni vorba, știți cine are cu un an mai mult decât Sergiu Nicolaescu și încă ne conduce pe toți? Tare mi-e că ne și îngroapă...