Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Ură și echilibru

Credeam că știu cum e să urăști. Mi se părea că urăsc nepermis de mult. Colegi de trafic, politicieni, foste prietene, ziariști corupți, am mulți clienți. Cum mă manifest? Îi înjur printre dinți, le arăt semne obscene, scriu despre ei la ziar. Dar uit repede. Nu mă obsedează. Mă iau cu chestiile plăcute, care mă relaxează, prefer să mă distrez. Nu știu alții cum sunt, dar pe mine să urăsc mă obosește. Mi se pare destul de nesănătos.

Ura față de Traian Băsescu e amuzantă, pe de o parte. Dar, văzută de aproape, pe viu, începe să te sperie. Nu seamănă cu nimic din ceea ce-ai văzut în viața reală. Colegul Alex Vărzaru, observator la un vot din comuna Ștefănești, a povestit cum dădeau localnicii cu ștampila în căsuța cu ”DA” de erau să rupă pupitrul de vot. Tot el ne-a relatat atitudinea plină de patos a reprezentantului PSD din comisia de votare, care, când s-a răsturnat urna și a început separarea buletinelor cu ”DA” de cele cu ”NU”, la fiecare vot cu ”NU” pe care îl găsea spunea, invariabil, cu obidă: ”Băga-mi-aș p**a în gura lu Elena Băsescu!”. Oamenilor ăstora, ura pentru Traian Băsescu le ocupă, vorba idolului lor de la singurul post pe care îl urmăresc, tot timpul.

Pe de altă parte, ieri au intrat peste noi, în redacția Kamikaze, doi bătrâni. Aparent, cu mult timp în urmă, în sediul nostru de azi era un cabinet unde se făceau rezonanțe magnetice, sau ceva de genul ăsta. Cuplul de bătrâni au întrebat dacă acolo se fac rezonanțele, le-am zis că nu, că e redacție și i-am invitat să ia două reviste. ”Voi cu cine țineți?”, ne-a întrebat bărbatul, privindu-ne printre sprâncene. ”Cu nimeni”, am rânjit eu, intuind că am în față un pensionar urâtor de președinte. Fără să mai insiste, bătrânelul a comentat: ”Dom'le, noi suntem cu Băsescu. Uite ce e: mie pot să-mi taie și jumate din pensie, pentru un timp, numai să ieșim odată din criza asta. Am fost într-un război, nu mai vreau să trec prin altul.” Bătrâneii au plecat și ne-au lăsat cu zâmbete largi pe chip. Uite că mai sunt și bătrâni normali, care gândesc cu capetele lor.

Vizualizări: 135

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: