Personajul principal al tulburătorului roman ”Substanța M”, de Phillip K. Dick, spune, la un moment dat, enervat de faptul că câștigă prea puțin: ”Pe planeta asta de rahat pur și simplu nu sunt suficienți bani”. Având în vedere că omul era toxicoman în fază terminală, afirmația poate fi considerată o bijuterie. Dar e valabilă și pentru oameni treji. Un alt personaj, de data asta mai apropiat nouă, Ilie Moromete, îi răspundea calm lui Jupuitu când acesta venea să ridice fonciirea: ”Ți-aș da, dar dacă n-am-”.

În politica românească această revelație are loc extrem de des, de obicei la schimbare de regimuri. Și mai ales atunci când ștafeta e predată în plină criză economică. Funcționează așa: în timpul unei anumite guvernări, opoziția critică intens măsurile anti-criză care implică tăieri de salarii și restructurări. ”Bani există suficienți!”, urlă opozanții și presa de partid, invocând cheltuielile neapărat ”nesimțite” pe care Guvernul le face ca să plătească diverși primari proprii sau firme agreate. Și, la un moment dat, rolurile se schimbă. Opoziția ajunge la putere și începe să urle din nou, de data asta invocând greaua moștenire. Își dă seama că ea însăși are multe guri de hrănit, cele ale lătrăilor proprii, are primarii ei, are firmele ei și așa mai departe.

După ce a militat populist pentru returnarea banilor tăiați din pensii și salarii, Ponta a ajuns șef de guvern și și-a dat seama că nu are de unde să-i returneze. Automat, dă vina pe bugetul făcut anapoda, fără alocarea unor sume dedicate acestor returnări. Nu-i nimic, va putea reface el însuși bugetul și, probabil, va returna banii cât mai târziu, în toamnă, cât mai puțini și până fix după alegeri. Ce sens are să mai dani bani poporului odată ce campania electorală s-a încheiat-

Între timp, PDL-ul va prelua rolul pe care l-a jucat USL-ul până acum și va critica măsurile lipsite de discernământ și traiul greu al oamenilor. Numai să nu le dea Ponta ocazia să spună și că pe vremea lor era mai bine. Asta chiar ar fi rău.