În filmul The Artist are loc, la un moment dat, o scenă care mi-a plăcut: pe atunci aspirantă la statutul de groupie, Peppy Miller intră în cabina celebrului (în film era) George Valentin intenționînd, probabil, să-i facă treaba aia care în anii ’30 era rușine mare, maică! Actorul lipsește însă, așa că femeia se îndreaptă fascinată înspre sacoul de pe cuier. Bagă mîna dreaptă prin mîneca sacoului, își reazemă capul pe umărul acestuia și se îmbrățișează singură afectuos, ba chiar își pune mîna pe cur, imaginîndu-și că George (sau poate alt hăndrălău, naiba știe ce fantezii au și femeile astea-) este cel care o face.

Cînd am citit, alaltăieri, că Dana Năstase a plîns în sala de tribunal în timp ce se judeca dosarul în care soțul, Adrian, era acuzat, am avut o viziune.

Am văzut o Dana Năstase mai în vîrstă cu cîteva luni și îmbătrînită și mai mult de dor băgînd o mînă în mîneca sacoului preferat al bărbatului ei, sacou pe care acesta nu-l mai îmbrăcase de mult, date fiind restricțiile impuse de regimul penitenciar. În timp ce se îmbrățișează afectuos cu mîneca și îi pune, spre deosebire de film, ea sacoului mîna pe fund, cum făcea cu Adi cînd acesta o lua în brațe cu o grimasă pe chip și degetele încrucișate, Danei îi alunecă mîna în buzunarul hainei.

În viziunea mea acel buzunar era unul fermecat. Uimită, Dana Năstase simte cum mîna i se afundă tot mai mult în interiorul buzunarului. Pînă la cot, apoi pînă la umăr. Într-un final se trezește că e gata să pice cu totul în buzunar, așa că își ridică artistic piciorul stîng pentru a-și menține echilibrul. Vizibil jenată de acea poziție incomodă, începe să-și miște stîngaci mîna în uriașul spațiu ca și cînd ar cotrobăi într-o putină cu murături Doar că, în loc de murături, în acel buzunar imens Dana găsește plicuri. Sute de plicuri, mii de plicuri, unele datate în anii ’90, altele cu inimioare în formă de funduri desenate naiv acolo unde de obicei e trecut destinatarul, dar aproape toate doldora de bani. Toate valutele lumii, bani falși, bani mici, bani mari, bani neimportanți, bani aroganți și multe monede moarte. Cele cîteva plicuri care n-aveau bani conțineau obiecte de valoare și nu mică-i fu mirarea Danei cînd descoperi într-un plic un Rembrandt original, în altul patru termopane și, în fine, într-unul ceva mai cocoloșit, maroniu, o vilă uriașă pe malul unui lac pe care nu putu să-l identifice.

În viziunea mea, acesta este punctul în care Dana Năstase are o revelație. Soțul ei, cel pe care toată viața îl crezuse un incoruptibil lucrat pe la spate de tot sistemul, nu era cine credea ea că este.

Iar aceasta, dragi cititori, este explicația mea: Dana Năstase habar nu are că soțul ei a luat șpăgi. Altfel de ce ar plînge acum ca și cînd ar fi o mare surpriză faptul că-i judecat- Nu-mi spuneți că și-a reprimat în subconștient amintirea nelegiurilor. Că pur și simplu n-a știut. Că a crezut că faptul că mănîncă zilnic caviar și trufe în loc de brînză și slană este doar crucea pe care trebuie s-o poarte pentru că are un soț de succes. Că e sincer convinsă de faptul că ce i se întîmplă acum familiei ei este o răzbunare politică, un abuz strigător la cer. Nici vorbă! Vă zic eu: a crezut că-i om bun!

Și iată, stimați cinefili, cum viața bate din nou filmele. Chiar și pe alea de Oscar. Apropo, știe cineva cum s-ar numi premiile Oscar dacă ar fi decernate de către Adrian Năstase-