Vameşii spun lucruri trăsnite. Iată o emisiune care ar avea mare succes la toate tipurile de audienţă. Înregistrările cu şpăgarii din vămi sunt fabuloase. Am vorbit săptămânile trecute de şpaga de 200.000 de euro pentru a ajunge şef de vamă. Ăsta era mizilic. Şi mai distractive sunt noile interceptări, cele care ne demonstrează micile orgolii ale vameşilor, aceşti Mubarak şi Gadaffi (din punct de vedere al averii) de pe la noi. De ăla care şi-a făcut ziua în Bamboo cu douăj' de mii de ioro şi a rugat presa să scrie c-a costat 10.000, ca să nu bată la ochi (hahaha!), nici nu mai vorbim. Mult mai mişto mi se pare faza cu elicopterul. O ştiţi? Un vameş oarecare venea la serviciu cu limuzină şi şofer personal. Nu, nu e banc. Ei, Şi şeful ăstuia s-a ofticat. Adică cum să vină pârlitul ăla care de-abia face câteva mii pe tură cu şofer şi el să vină ca fraierul, cu supermaşina personală? Aşa că a făcut ce-ar face orice om normal la cap şi milionar în euro: a început să vină la serviciu cu elicopterul, ca să-i arate lui. Amuzant ar fi fost să stea la câteva sute de metri de vamă, dar asta nu mai ştim.

Atât de fabulos de bogaţi par aceşti vameşi încât nu m-aş mira ca meseria asta să ajungă noul job preferat al copiilor. Mai ales al ăstora ai dracului şi materialişti de azi. Nu-şi va mai dori nici unul să ajungă doctor, profesor sau poliţist. Ar trebui să fie tâmpiţi, doar îi văd şi ei pe medicii, învăţători şi curcani agitând zilnic pancarte cu ”JOS GUVERNUL!” pe la televizor. Încetul cu încetul, noi meserii mai serioase îşi vor face drum în conştiinţa puştilor de şcoală nouă. Vameş, ministru, primar, şef de ONG, lider de sindicat, poate chiar interlop. Copiii îşi vor dori asta în primul rând pentru că ăştia apar la televizor. Notorietatea e un miraj foarte mişto, atunci când eşti tânăr. Apoi, chiar dacă e să apară cu cătuşe pe ecran, măcar cătuşele alea sunt legate peste mânecile unui costum de câteva mii de euro. Şi nici măcar nu e ăla bun, de duminică. E costumul de pârnaie. Plus că până şi un copil se prinde că adevăraţii şmecheri nu vor păţi niciodată nimic, în viitorul apropiat spre mediu-îndepărtat al acestei ţări de rahat. DNA-ul poate cel mult să te chinuie vreo 29 de zile prin arest preventiv, în condiţii de hotel de două stele de pe litoral. După luna aia de (sanchi!) privare de libertate, te întorci liniştit la milioanele tale.

Aş încerca să inventez şi un banc, dar mă mulţumesc cu poanta. ”Tu ce vrei să te faci când vei fi mare, Costele?”, întreabă învăţătoarea duios. ”Arestat preventiv, doamna.”