În 1866 Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, este silit să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal–radicali cunoscuta in istorie ca “Monstruoasa Coaliție”.

În 1942 are loc întâlnirea mareşalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul general al acestuia din Prusia orientală.

În 1945 se sfarseste Conferintei de la Ialta dintre liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Au participat presedintele Statelor Unite, Franklin Roosevelt, prim-ministru al Regatului Unit Winston Churchill şi Iosif Stalin, liderul URSS.

Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza a pus bazele modernismului si a influențat profund istoria românilor prin reformele sale. Nemulțumirea liberalilor radicali, ce au facut coalitie cu conservatorii au slabt pozița domnitorului și a animat activitatea monstruoasei coaliții. hotărâtă să-l înlăture.

În noaptea de 10 spre 11 februarie a anului 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost forţat să abdice şi să părăsească imediat ţara, de către membrii „Coaliţiei potrivnice”.

La miezul nopţii, trupe din Regimentul 7 s-au îndreptat spre Palatul Cotroceni, au pătruns în clădire şi au mers în camera unde dormea Alexandru Cuza. Acesta a fost pus să semneze actul de abdicare sub amenintarea armei, pe spatele unui complotist. 

După semnarea renunţării la tron, Cuza a fost îmbrăcat în haine civile şi scos din palat către ora 5 dimineaţa. În aceeaşi zi Camera şi Senatul au fost convocate de către Locotenenţa Domnească într-o şedinţă extraordinară, în care a fost prezentat actul abdicării. 

Domnitorul care în decembrie 1861 vestea oficial naţiunii că „alesul Vostru vă dă azi o singură României”, a fost obligat renunte la tara sa. Înainte de a pleca de la Cotroceni, el s-a adresat Locotenenţei Domneşti şi guvernului cu următoarele cuvinte: „Să dea Dumnezeu să îi meargă ţării mai bine fără mine, decât cu mine.” Şi a încheiat: „Să trăiască România !”