În 1897 s-a născut Ştefana Velisar-Teodoreanu, prozatoare, poetă, traducătoare, soţia scriitorului Ionel Teodoreanu.

În 1905 s-a născut Alexandru Dima, critic şi istoric literar roman, membru al Academiei Române.

În 1933 s-a semnat la Ankara in Turcia, Tratatul de prietenie, de neagresiune, de arbitraj şi de conciliere între România şi Turcia.

Tratatul de la Ankara între România şi Turcia

Situaţia internaţională era nesigură după primul război mondial. Aliaţii învingători şi statele independente din Europa Centrală şi de Est au încercat să se asigure că o nouă agresiune germană nu va mai avea loc.

Sistemul de organizare a lumii europene creat de către Convenţia de la Paris, ca şi Societatea Naţiunilor, nu oferea statelor independente nou apărute suficiente garanţii împotriva unor încercări de revizuire a frontierelor desemnate prin tratatele de pace.

România a fost intens preocupată de realizarea în peninsula Balcanică a unei organizaţii regionale de securitate, menite să-i asigure graniţa sudică în eventualitatea unui atac din partea Bulgariei.

 La 5 octombrie 1930, a fost convocată prima conferinţă balcanică, eveniment care a reprezentat primul pas spre Înţelegerea Balcanică, ca urmare au avut loc in următorii tri ani mai multe conferinta intre statele balcanice.

La 17 octombrie 1933, Nicolae Titulescu a semnat la Ankara cu reprezentanţii Turciei un tratat de amiciţie, arbitraj şi de conciliaţiune. Cele două state îşi luau angajamente privind sprijin reciproc în caz de atac extern. Prin acest act, România spera să se apropie de URSS, care era aliata Turciei.

Nemulţumirile provocate de semnarea acestui tratat au fost evidente la Berlin şi la Roma, în condiţiile în care exista şi Mica Înţelegere. Pactul româno-turc a atras după sine o apropiere între Mica Înţelegere şi statele balcanice. La conferinţa desfăşurată la Salonic s-au văzut progrese în realizarea înţelegerii dintre cele şase state. În acelaşi timp, s-au depus eforturi pentru atragerea Turciei în pactul balcanic.