În  1698 a fost decizia Sinodului de la Alba Iulia de unire a mitropoliei Ortodoxe de Alba Iulia cu Biserica Romei.

În 1857 în cadrul Adunării ad–hoc a Moldovei, Mihail Kogălniceanu prezintă Proiectul de rezoluție care cuprindea “dorințele fundamentale” ale românilor moldoveni, arătând că “dorința cea mai mare” este Unirea Principatelor într–un singur stat.

În 1883 a fost inaugurat Castelul Peleș.

Divanuri Ad-Hoc

Adunările Ad-Hoc sau Divanuri Ad-Hoc, au fost adunări consultative convocate în 7 octombrie 1857 în Moldova și în 8 octombrie 1857 în Valahia, cu scopul de a exprima voința populației cu privire la organizarea definitivă a principatelor. Divanurile erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, ai marii boierimi, ai burgheziei si ai țărănimii clăcașe.

Divanul ad-hoc al Moldovei a fost format dintr-un număr de 85 de deputați, aleși în cinci colegii: cler, mari proprietari, mici proprietari, reprezentanți ai orașelor și reprezentanți ai satelor. Componența divanului era următoarea: 8 reprezentanți ai clerului, 28 de reprezentanți ai marilor proprietari, 14 reprezentanți ai micilor proprietari, 15 reprezentanți ai populației rurale și 20 reprezentanți ai populației urbane.

Hotărârile celor două adunări aveau solicitări comune: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România, prinț străin cu tron ereditar ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării, o Adunare obștească pe bază electorală cât mai largă.

 Adunările ad-hoc ale celor două state românești, care au fost mandatate conform actelor normative ale Congresului de pace de la Paris din 1856, au devenit celebre prin folosirea cu eleganță a ceea ce nu fusese stipulat în condițiile inițiale ale Unirii Principatelor, impuse de către Marile Puteri de atunci. Profitând de o omisiune de exprimare, unde era impusă alegerea a doi domni, dar nu împiedica alegerea aceleiasi personae in ambele tari, adunările ad-hoc au ales în loc de doi domni, pe același, Alexandru Ioan Cuza, dar de două ori, la 5 ianuarie, respectiv 24 ianuarie 1859.