E greu să mai scrii, tot mai greu. Mă întreb cum o mai poate face Pleșu, darămite eu. E greu să scrii sincer, corect și relativ frumos când lătrăii de la USL îți aruncă continuu în spate cu invective și acuzații. Prin lătrăi mă refer la toată ceata de manipulatori furibunzi, de la ziariști la postaci și de la politicieni la afaceriști mânați de interese. Dar cu ziariștii (cu ceilalți, nu cei ai lui Voiculescu) e cel mai nasol. Suntem toți plătiți de Băsescu, toți suntem partizani, toți avem, invariabil, ceva în trecut care ne leagă de președinte. Până și ăia străini. Toți. Iată un comentariu de pe site-ul Kamikaze: ”Pleșu e un ștergător de parbrize care s-a vândut marinarului ca o curvă pe centură”. Tupeul de un asemenea grad îți închide gura. Te sperie. Te scârbește. Te face să vrei să te retragi în ”patria mică”, vorba lui Liiceanu, și să nu mai ai vreodată contact cu acești oameni. Din păcate, pe asta se bazează și ei.

Ieri, ”ștergătorul de parbrize” Pleșu a publicat în Dilema o scrisoare deschisă adresată ministrului Educației, doamnă pe care dumnealui (și eu de asemenea) a perceput-o, cu limitele evidente impuse de partid, ca pe un om de bun simț. În finalul scrisorii amare în care îi impută autoorbirea voită și tristă, ștergătorul de parbrize spune ce trebuia spus: ”Necinstea fundamentală a unui prim ministru care nu vrea să accepte că şi-a însuşit beneficii academice nemeritate şi a unor universitari care au consimţit să acopere această fraudă, vor atîrna greu nu numai în evaluarea unui om, ci şi în aceea a unui partid, a învăţămîntului românesc şi a ţării întregi.” Are și-un post scriptum în care-și exprimă indignarea că Ministrul Educației și cel al Culturii s-au trezit flancați, la o paranghelie de prost-gust, de un Radu Mazăre în eternul său costum militar, la scurt timp după ce același primar băgase bani în sutienul unor dansatoare din buric. Mai grav, nici unul n-a părut deranjat de alăturare.

Cel mai îngrijorător este că furăciunea ordinară a lui Ponta pare un mizilic pe lângă ce ne pregătește USL-ul din toamnă. Iar pentru noi, ăștia care încercăm să trăim din scris frumos și corect, zilele sunt numărate. Cum să mai scrii? Ce să mai scrii? Pentru că, mulțumită internetului, părerea noastră nu poate fi (încă) desfiinţată ca atare, lătrăii or să se ocupe de desființarea noastră ca oameni. Nu vom mai avea credibilitate în țara asta nici cât să ne-angajăm la o spălătorie auto. Unde, da, am spăla şi parbrize. Apropo, parcă-mi mai amintesc o perioadă în care intelectualii erau trimişi să spele parbrize. Îl mai știți pe Dorel Vișan în Cel mai iubit dintre pământeni. Uitaţi-vă la mitingurile USL și spuneți-mi câți nu seamănă cu el.