Am intrat de câteva zile în cel mai dificil an din ultimii 21 trecuţi. Şi asta nu pentru că este un an electoral destul de ciudat, ci pentru faptul că se va deşira pe un fundal aproape funest generat de o criză internaţională ce anunţă tot felul de nenorociri la care România nu poate rămâne doar spectator. Comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, deşi pare un lucru bun, în sensul că se vor face ceva economii, va fi foarte dificilă dacă nu se va reuşi să se clarifice câteva probleme rămase încurcate şi cu şanse reale de a nu se lămuri  până în noiembrie când se preconizează alegerile de care vorbeam. Revizuirea Constituţiei, reorganizarea teritorial administrativă, reducerea numărului de parlamentari şi modificarea legii electorale sunt doar câteva din problemele ce se cer rezolvate şi pentru care va fi nevoie musai de acordul opoziţiei care nu pare dispusă să facă acest lucru înainte de alegeri. Alegerea primarilor într-un singur tur va aduce în fruntea comunităţilor personaje cel puţin ciudate care vor reuşi să conducă comunităţile având în spate doar câteva procente din numărul de voturi exprimate, adică în unele cazuri nici măcar jumătate din voturi. Este şi un lucru bun pentru că alegerea din primul tur va evita înţelegerile subterane dintre candidaţi şi stresarea electoratului, care ar trebui să fie la urne din două în două săptămâni. Candidaţii pentru şefia comunităţilor vor avea o sarcină în plus şi anume aceea de a lupta nu numai pentru ei, dar şi pentru parlamentarii pe care vor să-i trimită la Bucureşti. Aici lucrurile se complică pentru că deocamdată nu este sigur dacă se va adopta pentru parlamentari votul uninominal pur, care dă şanse personalelor cu bani capabile să-şi susţină singure campaniile electorale şi să finanţeze şi campaniile primarilor cu care vor face înţelegeri. În acest fel, teoretic orice interlop cu bani va putea ajunge parlamentar dacă se înţelege cu un candidat pentru primărie cu şanse reale de a fi ales. Dacă se va menţine şi votul uninominal, dar şi lista de partid se va accentua puterea şefilor de partide care vor fi cei ce vor da girul candidaţilor, candidaţi care în schimbul girului vor trebui să-şi rotunjească contribuţiile către partid. PSD-ul, deşi n-o spune deocamdată, clar şi-ar dori listele de partid care fac din oamenii de la centrul partidului Dumnezeii candidaţilor. Nu numai PSD-ul îşi doreşte acest lucru, ci toate partidele pentru că altfel puterea centrului va fi din ce în ce mai mică faţă de liderii locali care nu vor mai fi legaţi decât cu doctrina sau cu....DNA.

Anul 2012 nu va fi greu numai pentru opoziţie care trebuie să facă pe dracu în patru şi să preia puterea pentru că altfel se va trezi cu un val de dezertări greu de imaginat dar va fi greu şi pentru actuala putere. Puterea va intra în alegeri erodată de măsurile draconice pe care le-a luat, de încercările de curăţire pe care le-a adoptat şi în urma cărora n-a ieşit nici mai curată nici mai frumoasă şi de lipsa perspectivei unor lideri care să nu tragă unii hăis şi alţii cea. Dincolo de orice fel de resentimente, de înjurături sau de nemulţumiri trebuie să remarc că puterea are o singură şansă sigură care se cheamă Traian Băsescu chiar dacă acesta a declarat de multe ori că după ce ai fost preşedinte nu-şi doreşti să fii premier. Într-o eventuală campanie electorală cu Băsescu pe post de premier anunţat Ponta şi Antonescu n-ar avea nici o şansă. Deşi pare nebunească varianta nu cred că n-ar fi posibilă, acum când Vasile Blaga este al doilea om în stat şi-l poate înlocui oricând pe Băsescu dacă acestuia i-o veni pofta de luptă electorală...