După mai multe luni de zile în care a tăcut mâlc, preşedintele Băsescu s-a hotărât să întrerupă tăcerea. Sigur că toată lumea s-a întrebat ce l-o fi apucat, ce s-o fi întâmplat, ce l-o fi interesat, ce are de gând etc,etc. Cred că nu s-a întâmplat nimic deosebit. A vrut să demonstreze că Ponta greşeşte şi atunci când nu este provocat, aşa cum a susţinut, de preşedinte, că lucrurile merg din ce în ce mai rău în toate domeniile, chiar dacă preşedintele nu se mai amestecă în mersul lucrurilor din ţară, că actualii guvernanţi sunt cu capul în nori şi mâna în buzunarul nostru din moment ce nu se întrezăreşte nimic concret în afara nenorocirilor din campania electorală. Şi până la urmă s-o fi săturat să tacă şi să înghită toate gogomăniile pe post de program guvernamental.

Cred că i s-o fi ridicat chelia măciucă atunci când o fi auzit-o pe ministra Câmpeanu că începând de anul viitor o să ne crească pensiile şi o să avem 90% din medicamente compensate. N-o mai fi putut răbda, deşi ieşirea de luni seara în public m-a dezamăgit pentru că n-a mai fost în stilul consacrat. A avut aşa o notă de decenţă, un soi de politeţe care nu-i vine preşedintelui bine deloc. Un fel de :”Fă cucoană, cum dracu poţi mări pensiile dintr-un buget insuficient şi dintr-o economie aflată pe butuci ?” i-ar fi venit mai bine lui Băsescu. Aşa, a părut bolnav, încătuşat în convenienţe, ponderat şi reţinut.

A folosit prilejul să ne anunţe că vom avea un raport pe MCV dezastros, lucru care nu cred că mai miră pe nimeni având în vedere ce tarantele a jucat USL cu justiţia şi ce se pregăteşte să mai facă de acum înainte. Ne-a spus că nu mai crede nimeni în Europa că  România este capabilă să organizeze alegeri libere de când cu furăciunile de la Referendum.  E treaba Europei ! Dacă până acum a crezut aşa ceva şi de furat tot s-a furat, atunci ce să mai zicem?!

Un singur lucru a spus care a trezit fiori de groază lui Dan Voiculescu şi afiliaţilor lui. N-a promis că-l va numi pe Ponta din nou premier, chiar dacă USL-ul, după alegeri, îşi va asigura o majoritate confortabilă. Faptul că a promis un premier care să servească interesul naţional mă face să cred că este exclusă varianta Ponta.  Ce fel de interes naţional ar fi acela în care un plagiator dovedit şi comentat pe tot mapamondul se va reinstala pe scaunul din Palatul Victoria? În numele cărui interes naţional ar face asta preşedintele Băsescu?

Faptul că Voiculescu îl ameninţă cu suspendarea nu-l mai sperie pentru că s-a obişnuit cu metoda şi cred că acum a devenit imun. Până la urmă care o fi interesul naţional? Nu de alta, dar am putea calcula şi noi care dintre politicienii români s-ar încadra pe interes?! Dacă nu găsim începem să importăm de la alte naţii. Ministrul sănătăţii, Arafat, este cel mai bun exemplu că nu este nevoie să fii politician ca să manageriezi un minister. Dacă o scot nemţii pe Merkel la pensie, ne-ar fi de mare folos nouă!