Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu sare în apărarea gorjeanului Marcel Hoară, preşedintele Agenţiei de Dezvoltare a Zonelor Industriale. Într-un material publicat pe blogary.ro, Lăzăroiu explică de ce Marcel Hoară a devenit un politician care deranjează atât adversarii politici, dar mai ales anumiți jurnaliști.

"Cu Marcel Hoară mă ştiu de şase-şapte ani. Dar nu pot să spun că îl cunosc foarte bine. L-am cunoscut mai mult în atât de hulitele sale apariţii televizate. Întâi l-am văzut prin studiourile RTV şi A3 combătând alături de pesedişti, penelişti şi jurnalişti afiliaţi celor două partide. Îmi plăcea stilul, chiar dacă la început nu înţelegeam prea bine de ce îmi plăcea. Pe urmă am văzut reacţii nervoase pe blogurile unor jurnalişti care se cred dumnezei. STOP Hoară! Nu-l mai trimiteţi pe Hoară la televizor! Dacă nu mă înşel, cineva a vrut chiar să iniţieze o petiţie online anti-Hoară.  Pe urmă au început reacţii mai ferme, oficiale, ale boşilor editoriali către PDL: „trimiteţi pe oricine, dar nu pe Hoară!”. Mişcarea anti-Hoară a prins contur.

Un bărbat blond, plăpând, cu ochelari (care pare mai curând genul NERD) a devenit spaima tele-show-urilor de nişă.

Ce i se reproşează lui Hoară? Spicuiesc: că, deşi e combativ, nu are argumente; că face de râs partidul; că jigneşte moderatorii şi invitaţii; că vorbeşte peste interlocutor; că face din alb, negru şi din negru, alb; că răspunde pe lângă întrebare. Astea sunt chestiuni concrete. În general însă nu i se reproşează ceva anume. Hoară pur şi simplu ne enervează, ne deranjează, nu îl mai vrem pe sticlă.

După un timp am înţeles ce îmi plăcea la stilul lui Hoară. De fapt nu de stil era vorba sau nu stilul rupt de context.

Hoară e un boxer plin de şiretlicuri. Când adversarul îl încolţeşte şi e deja a obosit, îl ia în braţe. După ce îl ia în braţe, prin surprindere, îl loveşte sub centură sau îl calcă pe picior. Când nu se uită arbitrul, loveşte adversarul cu capul în bărbie. Pe urmă îl ia iarăşi în braţe. Când face piruete întinde piciorul şi îşi seceră adversarul. Trebuie să recunoaştem că nu e deloc un boxer care să respecte vreo regulă.

Dar să vedem cine sunt adversarii lui Hoară şi mai ales cum e organizat meciul în ring. Hoară, PDL, are în ring doi sau trei combatanţi declaraţi înaintea meciului: PNL, PSD şi, uneori, PC. Aceştia îi cară pumni din toate direcţiile. Din când în când arbitrul (moderatorul), când vede că Hoară e pe cale să se dezechilibreze, îl împinge uşor cu mâna. Dacă nu a reuşit să îl pună la podea, intervine asistentul de arbitru (analistul de serviciu), şi el în ring, care loveşte mai ferm, din spate, direct la ficat. Dacă nici acesta nu reuşeşte să îl pună la pământ pe Hoară, se ia un telefon. Adică intervine unul din juraţii din afara ringului. Acesta intră în ring, de obicei cu o bâtă de baseball, şi îl loveşte pe Hoară direct în ţeastă.

Organizatorii meciului sunt în pragul isteriei pentru că Hoară, plin de sânge, fără doi dinţi, cu ochii tumefiaţi, precum Jake La Motta (din Raging Bull), rămâne în picioare clătinându-se şi rânjeşte către adversari: „Nu m-aţi pus la podea!”.

Ei, organizatorii, investesc atâţia bani pentru o execuţie exemplară şi bărbatul plâpând cu ochelari le aruncă banii la coşul de gunoi.

Poate că PDL n-a judecat corect boicotul talk-show-urilor de la A3 ş RTV. Ar fi trebuit să admită o excepţie: Marcel Hoară."

sursa:blogary.ro