ANALIZĂ: Sistemul energetic, între amatorism şi politică (1)

Reforma românească

Reformarea sistemului energetic românesc al cărei rezultat este şi apariţia Complexul Energetic Oltenia, producător de energie din combustibil fosil, a pornit, cel puţin la nivel declarativ, din nevoia modernizării acestuia, ceea ce ar fi dus la creşterea competitivităţii pe pieţele externe. Pe aceste pieţe se dorea vânzarea surplusului de energie rezultat din punerea la pământ a industriei, principala consumatoare a energiei electrice. Producătorii de stat de energie ieftina, hidro şi nucleară, urmau să fie ataşaţi principalilor producători de energie  din combustibil fosil, acţiune care, în concepţia democrat-liberalilor, ar fi dus la un preţ pe kw comparativ cu cel de pe pieţele unde se dorea  exportul energiei  pe care industria nu o mai putea consuma.

Ce s-a vrut si ce a ieşit

Guvernarea democrat-liberală nu a reuşit să finalizeze proiectul, principalul partid de guvernământ pierzând „glorios” alegerile. Cei care au urmat, social-democraţii şi liberalii, care cu puţin timp înainte se opuseseră cu vehemenţă reformării sistemului, odată ajunşi la putere au îmbrăţişat rapid  ideea, reuşind în anul 2013 finalizarea reformării, doar a sistemului energetic producător de energie din combustibil fosil, aşa cum este la această oră Complexul Energetic Oltenia şi Complexul de la Hunedoara. Practic, reforma pesedisto-liberală în acest domeniu n-a constat decât în punerea la un loc a carierelor, minelor de cărbune şi termocentralelor din judeţele Vâlcea, Gorj, Mehedinţi şi Dolj, în aşa fel încât acestea să moară ţinându-se de mână, că poate dacă erau lăsate ca entităţi diferite, se mai putea salva careva.

Că un sistem energetic naţional nu se poate reforma cu manageri autohtoni, indiferent de partidul la care sunt ancoraţi, o dovedeşte situaţia celei mai mari societăţi comerciale româneşti rezultate din încercare, Complexul Energetic Oltenia, care are încă aproximativ 19.000 de salariaţi. Echipa managerială condusa de celebrul Bălăşoiu a fost schimbată la scurt timp după alegeri, nu pe criterii profesionale, aşa cum ar fi trebuit (şi cum probabil s-ar fi şi reuşit) ci pe orgolii de partid şi de apartenenţă teritorială la judeţul Gorj, determinând mai-marii politruci ai Gorjului să facă un stindard electoral şi un şantaj ordinar din aducerea sediului entităţii formate în buricul Tg Jiului. S-a reuşit, în pofida faptului că schimbarea n-a fost urmată de rezultate financiare remarcabile, care să permită entităţii formate o gură de oxigen înaintea provocărilor economice de tot felul şi nu numai. Victimă a jocurilor politice murdare din care a rezultat un ministru delegat pentru energie care n-a condus la viaţa sa decât ospătarii din bazele de tratament ale UTC-ului, şi mă refer la ministrul Niţă (deşi săracul pare un profesionist faţă de fostul ministru al economiei Vosganian, mai mult pianist decât economist), Complexul nou format s-a pricopsit cu altă echipă managerială formată din tot felul de figuri triste ale Gorjului, care s-au remarcat doar printr-un traseism politic nenorocit, prin funcţii obscure de vicepreşedinţi la organizaţia judeţeană a PSD, prin nulităţi profesionale  sau prin apartenenţa înfiorătoare la structurile securităţii de dinainte de 1990.

Orice lucru provizoriu tinde să devină definitiv

Laurenţiu Dan Ciurel, care şi-a depăşit condiţia de şmecher, devenind director,  este cel care i-a succedat lui Constantin Bălăşoiu la conducerea Complexului nou format. A venit ca interimar, iar în urma unui simulacru de concurs în 2013,  organizat de o firmă de recrutare cu pretenţii internaţionale, s-a instalat manager pentru patru ani, cu toate drepturile ce decurg dintr-un contract despre care cunoscătorii spun că, dacă ar fi ştiut de salariaţii pe care i-a adus în culmea disperării, ar fi linşat. Spun asta pentru că cea mai temută parte a contractului său de mandat se referă la micşorarea numărului de salariaţi, care la sfârşitul mandatului său va trebui să ajungă sub 10.000, fără să pună guvernul care l-a propulsat în această funcţie în situaţia de a plăti salarii compensatorii pentru cei care vor fi disponibilizaţi. Este şi motivul pentru care a primit mână liberă, este şi motivul pentru care situaţia acestui colos, care într-adevăr are prea mulţi angajaţi, nu face obiectul dezbaterilor publice şi nici măcar politice. Dar, despre asta altă dată! (Va urma)

Vizualizări: 185

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Administrație:

Citește și: