De-a lungul timpului, am tot povestit despre, vorba lui Gigi Becali, ”muncitorii de la Antena 1 şi 3”. Să lucrezi pentru securistul turnător nu e uşor.  Şi nu e uşor nu doar pentru că trebuie să te prefaci că nu spui toate mizeriile pe care le-a făcut băşinosul. Să zicem că asta reuşeşti. Pur şi simplu ignori anumite lucruri. Dar nu. La Felix, motanul pârâcios, nu e chiar atât de uşor. Pentru că nu e suficient doar să nu aminteşti cât este de mizerabil, ci trebuie să-l şi lauzi cu toată gura şi cu toată limba. Aproape zilnic, Antena 3, Jurnalul sau expresiile lor online publică articole laudative la adresa patronului care l-ar fi făcut şi pe Ceauşescu să roşească un pic. E drept, şi alte instituţii de presă (multe rivale celor voiculesciene) sunt controlate de moguli pretenţioşi, care le folosesc ca arme în luptele lor politice şi juridice. Doar că, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, acei moguli se mulţumesc ca angajaţii lor să le atace rivalii şi să-i lase în pace prietenii, şi atât. Nimeni, în istoria presei post-decembriste, nu a fost atât de nesimţit ca Voiculescu. Deşi este un turnător şi infractor dovedit, Voiculescu vrea să fie adulat.

Exemplele sunt, cum spuneam, aproape zilnice, așa că o să ne limităm la unul de ieri. Timp de câteva ore, prima știre de pe site-ul antena3.ro a fost cea care purta odiosul titlu ”Dan Voiculescu apără valorile tradiţionale ale familiei”. Această panaramă de știre este atât de greşită nu doar moral, ci şi profesional, încât îți vine să-ți bați copiii preventiv, doar ca să le explici de pe acum ce-i aşteaptă din partea ta în caz că dau la Jurnalism sau se angajează în presă. Titlul nu descrie o acțiune, un eveniment sau o noutate, ci se mulţumeşte să spună ceva general și difuz, o laudă ”de principiu” la adresa caracterului personajului știrii. Dar care este știrea în sine pe care titlul refuză s-o descrie, întrebaţi? Păi, asta e problema. Că nu prea există o știre. Singurul eveniment care îi face pe lingăi să posteze este, în 90% din cazuri, o postare de pe blogul jegosului. ”Dacă legislativul român va aproba însă căsătoria dintre persoanele de acelasi sex, societatea civilă va trebui sa dea o replica fermă, scrie Dan Voiculescu pe blogul personal”, așa începe așa-zisa știre. Ia uitați-vă unde-i stă mintea băiatului de la bulău! De asta nu mai putea el să se săpunească la dușul comun, din cauză că există persoane de același sex care vor să se ducă la notar și să-și facă niște acte! Ha! Iar Antena 3 a consemnat, cuminte și amărâtă. În fine, știrea despre postarea lui Voiculescu se încheie, ați ghicit, cu un alt citat din Voiculescu, care spune așa: ”aprobarea căsătoriei persoanelor de același sex ar fi o rușine pentru poporul român”. Înainte să le spunem sclavilor turnătorului cât de nesimțiți sunt, se cuvine să-i facem varanului o listă cu alte popoare care s-au făcut deja de rușine (mare rușine, maică!), chiar de ani buni: Olanda s-a făcut de rahat aprobând căsătoriile între gay din anul 2000, Statele Unite şi Belgia din 2003, Canada şi Spania din 2005, Africa de Sud (!) din 2006, Mexic, Norvegia și Suedia din 2009, Portugalia, Islanda şi Argentina din 2010, Danemarca din 2012, Uruguay, Noua Zeelandă, Franţa, Anglia, ţara Galilor, Brazilia, Luxemburg și Scoția din 2014. Doamne ferește să vrem să locuim într-una din ţările astea de mai sus, că noi în România ne-am face de rușine dac-am fi de acord cu căsătoriile gay, pe când aşa, neruşinaţi, ia uitaţi ce bine o ducem!

Eu văd doar două ruşini care nu doar că ne pasc, ci s-au întâmplat deja: (lipsa de) ruşine cu care nişte aşa-zişi jurnalişti ridică în slăvi o infecţie (demonstrată juridic) de om şi ruşinea de a-ţi fi turnat rudele la securitate şi, desigur, de a fi furat atât de mult încât să primeşti 10-le perfect, ca Nadia Comăneci.