Din punctul meu de vedere, ARD-ul a fost blat. Un blat trist, asumat, pur și simplu nu s-au străduit decât să-și bage vechile nume în colegii cât de cât convenabile, ca să limiteze pagubele. Eu eram la București în ziua votului. Aș fi putut, sigur, să conduc până la Motru ca să votez. Dar n-am avut cu cine. Până și pe Tudor Barbu de la OTV l-aș fi luat în calcul mai degrabă decât pe candidatul propus de ARD, unul vechi și care nu-mi spune absolut nimic. Colegilor mei care mi-au cerut să votez anti-USL și pro-Europa le-am mărturisit trist și resemnat că nu întrevăd nici o urmă de occidentalism în candidații ARD de la Motru. Am convingerea că în toate județele în care USL-ul a câștigat toate mandatele oferta ARD a fost cam la fel de proastă. Pur și simplu și-au luat gândul de la a convinge Moldova și Oltenia profundă că spre Vest și spre dreapta e calea cea corectă. În plus, sau poate tocmai de aceea, au făcut o campanie timidă și stângace, condusă de pipițe de partid fără pic de cultură politică și de tineri lipsiți de orice sclipire, dar altfel mândri și convinși în veleitarismul lor.

Efectul? A intrat Udrea în Parlament. Și probabil Blaga. Și poate și Anastase. Nici măcar tinerele promisiuni Ungureanu și Neamțu nu sunt siguri, la ora la care scriu acest text. Chit că și lor le promisese Falcă locuri călduțe la Arad. Sub 20% au vrut, sub 20% au obținut. N-au vrut să riște ca să obțină votul meu și-al altor nemulțumiți comozi și dezinteresați, nu l-au obținut. Au jucat mâna sigură și tristă, aceea de a se întoarce într-o opoziție în care șefii partidului să nu sufere prea mult și de-a aștepta, ca de-atâtea ori până acum, să le vină din nou rândul, bazându-se pe incapacitatea celorlalți de a conduce și pe tendința populației de-a-și mușca propria mână, cea cu care a votat, și de a se întoarce, biata de ea, confuză și disperată, împotriva celor în care cu patru ani înainte își pusese toate speranțele.

Umilitor pentru ARD mi se pare că n-au obținut nici măcar alea 20 de procente cu care erau creditați în exit-poll-uri. De fapt, au vreo 17. Și PPDD-ul nu are 10, ci vreo 14. Dacă se mai numără mult, poate PPDD-ul poate chiar depășește ARD-ul la final, ceea ce ar fi chiar o știre și o mostră de incompatibilitate crasă din partea deținătorilor marelui aparat moștenit, totuși, de la PDL.

Despre noua majoritate confortabilă, ce să mai zic? Va fi aproape la fel de confortabilă când PSD-ul, în noua sa paradigmă, cu eternul UDMR alături, îi va scuipa pe ăia din PNL cu vrăjeala lor liberală cu tot direct la coșul de gunoi al istoriei, lângă PDL, și va duce țara acolo unde poporul a dorit-o: în frigul și bezna siberiană.