Mă uit la cât de bine este poziționat Ponta în actuala conjunctură politică și nu mă pot decide dacă această postură privilegiată se datorează calităților lui de politician sau conjuncturii favorabile, adică mai degrabă lipsei calităților de politician ale adversarilor. Spre deosebire de rivalii săi principali (și i-am numit aici pe Crin și pe Băsescu), Ponta e mai alunecos și știe să lase mereu loc de întors. Or ăsta este un mare plus în politică: Ponta e doar rareori înverșunat, decisiv și inflexibil, cum sunt ceilalți doi mai tot timpul. Dar să ne gândim un pic și la situațiile nasoale ale lui Băsescu și Antonescu.

Amândoi au câte o dependență nocivă: Băsescu e dependent de Udrea, Crin e dependent de Antena 3. În fața electoratului și-a potențialilor parteneri de negocieri, dependența lui Băsescu e mult mai puțin gravă. În plus, Băsescu, în ciuda înfrângerilor recente, are încă o poziție de forță pe care i-o conferă nu doar funcția, ci și suportul de care se bucură din partea principalilor lideri UE și SUA, care-l privesc ca pe un garant al justiției drepte. De cealaltă parte, cea mai mare greșeală a Antenei 3 este că și-a pus șleahta de vomitători să vomite pe Ponta. Au știut și ei că e o greșeală, dar nu au avut de ales, în disperarea lor și, mai ales, a patronului lor. Nu doar viitoarea alianță la guvernare depinde de aceste zile, ci și libertatea lui Dan Voiculescu. De aici reacția furibundă a Antenelor la posibilitatea ca Ponta să rupă înțelegerea. Această furie împotriva premierului a produs, cu siguranță, o revelație unei mari părți a publicului fidel. Nu e bine să te iei de Ponta acum, la ce imagine bună și-a construit, iar să te iei la modul în care știe Antena 3 să se ia de oameni (turbat, fără probe, ranchiunos și suburban) este chiar distrugător pentru audiență și mai ales pentru credibilitate. În acest ritm, Antena 3 și PNL-ul odată cu ea riscă să devină, dintr-o gherilă mizeră și odioasă, dar de succes, o gherilă mizeră, odioasă și groaznic de marginală. PNL-iștii știu și ei asta: la cât de sinistru s-au comportat cu toții în ultimul an și la cât de împăciuitor și constructiv a lăsat impresia PSD-ul că e, în ultimele luni, liberalii vor rămâne cu locurile în Parlament, cu un partid la fel de distrus cum a ajuns PDL-ul și cam atât. Bașca cu un lider care și-a construit o imagine de anti-european și pro-turnători.

Singur plagiatul lui Ponta este micul obiect pretabil la șantaj pe care adversarii premierului îl pot folosi ca poziție de forță. Dar, deși considerat infracțiune, plagiatul este prea mic când îl compari cu imaginea țăndări a lui Antonescu sau cu popularitatea ajunsă la un nivel catastrofal a lui Băsescu. În 2013, așadar, Ponta președinte. Cu Dragnea premier.