În presa de actualitate, care are la bază știrea, e simplu. Informațiile sunt mereu noi și modalitățile de tratare și de prezentare a lor sunt mereu aceleași. Ești bun dacă respecți întocmai regulile și dacă improvizezi cât mai puțin. În presa care se vrea creativă (umor, mai ales) și în artă (muzică, film, literatură, etc.), lucrurile sunt mult mai complicate. Dacă îți impui să fii corect față de tine și față de public, duci o luptă continuă cu tine însuți. În redacția Cațavencu exista o vorbă pe care se temea toată lumea s-o audă din partea unui coleg sau, mai rău, a unui cititor: ”s-a mai dat”. Refolosirea unei glume este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla. Trebuie să faci mereu lucruri care nu s-au mai făcut. Ceea ce este, desigur, aproape imposibil. Dar dacă s-au mai făcut, totuși, trebuie să ai măcar bunul-simț și inspirația să ai argumente atunci când ești acuzat de furt. Adică să nu fie identic.

În acest domeniu, România este China Europei. La noi se fură atât de mult încât furtul a fost instituționalizat prin intermediul așa numitelor „formate”. Sigur, din punct de vedere nu mai e furt,  pentru că PRO TV-ul, de exemplu, cumpără formatul pentru Vocea României și plătește drepturi de autor creatorului adevărat. Dar ce valoare are asta pentru stima ta de sine specifică creativului- Cu ce mai vii tu, regizorul sau scenograful PRO TV, dacă până și reacțiile prezentatorilor și ale concurenților sunt copiate în cel mai mic detaliu- Chiar atât de greu o fii să faci emisiuni de succes- Știți să numiți o emisiune de succes originală din România, făcută 100% la noi, apropo-

În muzică e la fel de complicat să fii bun și să fii primul. Recent, Inna a făcut un cover (doar decent, deci slab față de original) după piesa ”Mai frumoasă”, a Laurei Stoica. Probabil a plătit drepturi de autor și tot tacâmul. Interpretarea a fost identică cu cea a Laurei (sigur, cu excepția vocii). Nici un plus adus de marea noastră cântăreață, nimic personal aruncat în prestație. Dar cel mai mare furt a fost cu decorul și contextul general în care s-a filmat videoclipul: pe acoperișul unei clădiri din Paris. Ehe, să fiți voi sănătoși! Pe vremea când bitălșii se suiau pe clădirea unde făceau înregistrările, la Londra, și susțineau un concert live și absolut spontan de promovare a discului Abbey Road, sub, de fapt deasupra privirilor cetățenilor uimiți, părinții Innei se încălțau cu căciula.

Și știți ce e cel mai nasol- Că peste 90% din tot ce vedeţi la televizor, în cărți sau în ziare se fură și noi nici măcar nu ne dăm seama de asta, pentru că nu putem noi să citim, să vedem sau să ascultăm cât pot ei să fure. Originalitatea s-a transformat în arta de a fura de la unul bun și suficient de obscur cât să nu fi prins.