Atât ne mai lipsea, să fim acuzați că am spurcat Europa cu carnea noastră de cal. Acum, vorba lui Bulă, nu ne mai lipsește nimic! N-am dat prea multă importanță știrilor inițiale prin care englezii, care nu consumă carne de cal, se plângeau că au fost spurcați de francezi care le-au livrat pentru lasagna carne de cal în loc de carne de vită. Francezii s-au disculpat rapid, spunând că proveniența cărnii de cal este România și că ei nu au nici o vină. Premierul român, cum era normal, a sărit ca ars și a ordonat deschiderea unei anchete în abatoarele românești, două la număr, care sunt autorizate să sacrifice cai, și în urma controlului s-a constatat că, surpriză, carnea de cal a plecat din România etichetată ca fiind carne de cal. Păi, dacă de la noi a plecat carne de cal, iar la englezi a ajuns carne de vită furnizată de francezi înseamnă că undeva s-a rupt filmul și sunt tentat să cred, așa cum arată lucrurile, că vinovați sunt francezii care par că au schimbat etichetele. Dacă stai și cugeți o să observi că, de fapt, carnea noastră de cal n-a fost exportată direct în Franța, ci prin intermediul unor firme cipriote conduse de un olandez. Dacă de la noi a plecat cal (se pare că 40 de tone ultima dată în ianuarie), iar în Franța a ajuns vită, înseamnă că etichetele s-au schimbat la intermediar, adică la firmele cipriote conduse de ,,olandezul zburător”.

Până la urmă de ce este așa de grav că a ajuns carnea de cal în lasagna englezilor? Pentru că pur și simplu aceștia nu consumă carne de cal, așa cum nici noi nu mâncăm carne de câine, deși chinezii am auzit că mănâncă. Pe lângă acest fapt, care ține ori de tradiție ori de religie, mai intervine și evaziunea fiscală, pentru că întotdeauna carnea de cal este mult mai ieftină decât carnea de vită. Diferența de preț  ar constitui-o banii negri albiți prin schimbul de etichete. Nu cred eu că mafioții noștri sunt atât de tari încât să recurgă la asemenea metodă și de o asemenea amploare, dar parcă poți să știi?! Dacă lucrurile se vor lămuri, iar România va scăpa de anatema acestei ultime hoții europene, nu avem decât să ne bucurăm că nu suntem singuri pe lume și că mai există și alți nenorociți care scot bani și din piatră seacă.

Exemplul englezilor care au făcut scandal atunci când au fost înșelați de etichetă ar trebui să ne fie și nouă de folos. La câte tâmpenii mâncăm în fiecare zi și la câte chimicale ascunse în denumiri latinești pe care nu le pricepe nimeni înghițim pe post de chestii naturiste ar trebui să ne punem mâinile în cap. Eu nu mă mai uit demult pe etichete, pentru că am aflat că magazine cu ștaif se pretează la reetichetarea alimentelor expirate pe care le înghițim noi pe post de prospături.