Nu știu dacă se face, dar voi ocupa acest spațiu editorial cu două bancuri. Unul este despre capitalism, celălalt este despre români. Și ambele, de dragul construcției, sunt cu ardeleni. Am convingerea că un cititor poate trage mult mai multe concluzii și învățat mult mai multe lucruri din aceste două glume decât ar putea citind (încă) o opinie de-a mea.

Cică Ion și Gheorghe erau în gară și așteptau să plece trenul de Cluj, la care aveau bilet. Ion îl întreabă pe Gheorghe:

-       Gheorghe, cât mai e până pleacă trenul?

-       O oră.

-       Avem timp de-o bere?

-       Oho, și de două!

Beau vreo șase beri și se întorc pe peron.

-       Ioane, cât mai e până pleacă?

-       Douăzeci de minute.

-       Mai avem timp de-o bere?

-       Oho, și de două!

Beau trei beri de fiecare și, când se întorc pe peron, trenul tocmai plecase. Gheorghe zice înciudat, uitându-se după el, în zare:

-       Vezi, mă, Gheorghe? Așa e când n-are omul lucrul lui!

Și al doilea:

Cică, într-o zi, peste un râu din Ardeal se construiește un pod. Vine Gheorghe cu bicicleta în mare viteză, se apropie de capătul podului și, când vede podul în față, pune o frână hotărâtă și zgomotoasă și zice înciudat:

- Or făcut pod!

Reușește să oprească până la el, se dă jos de pe bicicletă, coboară pe lângă pod în apă, traversează pe malul celălalt cu bicicleta deasupra capului și apa până la gât, apoi se întinde mulțumit la soare.

Vine și Vasile spre râu, cu calul, în galop. Când vede podul, trage de-a dreptul inconștient de hățuri ca să oprească armăsarul și remarcă și el:

- Or făcut pod!

Ca și Gheorghe, se dă jos de pe cal, coboară în apă și se chinuiesc să traverseze râul, apoi, când reușește, se tolănește lângă Gheorghe pe iarbă.

Vine și Ion cu camionul. Nu încetinește deloc, intră senin cu camionul pe pod, podul se rupe și Ion moare.

Vasile se uită lung la Gheorghe, țâțâie nemulțumit și spune, mai mult pentru el:

- Apăi Ion chiar n-o văzut c-or făcut pod?!