Bărbați și băieței

M-am uitat cu colegii, pentru a treia oară, la documentarul transmis de TVR HD despre colecția de mașini a regelui Mihai. În calitate de posesor de Polo, le-am râs în nas monarhiștilor fani Toyota/Ford atunci când l-am văzut, la începutul filmului, pe rege conducând un Golf GTI. Asta în ciuda faptului că am taxat lipsa de consecvența a Maiestății Sale. E urât să-ți faci un nume alegând răul cel mai mic, adică Rusia, și ulterior să te folosești de un vârf al tehnicii fost-naziste. Să meargă cu Volga sau cu Buick-ul, dacă vrea să-și respecte principiile, nu-

Am ajuns, astfel, la discutarea importanței mașinii în viața bărbaților. Există două școli de gândire principale. Prima, care privește mașina ca pe un mijloc, nu un scop. Un mod confortabil de deplasare între punctele A și B. O chestie practică, bună atâta timp cât își face treaba. Mașina trebuie să meargă și să fie cât mai ieftină, susține această viziune pragmatică. A doua școală de gândire se depărtează de rațiune și se apropie de emoții. Sunt acei băieți care vor mașini, în parte, pentru plăcerea de a le conduce. Cum spune clișeul ăla enervant, să îmbine utilul cu plăcutul. Ca peste tot în capitalism, acest adaos (plăcutul) la utilitate se plătește destul de scump. Preț pe care pragmaticii din prima tabără îl consideră un moft inutil, ba chiar psihanalizează dur și dau vina pe niște complexe și frustrări moștenite din copilărie. Oamenii care-și iau mașină ca să conducă, nu ca să ajungă în locuri, sunt niște ciudați și niște proști care o au mică, spun ei. Bărbații care-și iau mașină doar ca să ajungă de la A la B pierd taman esența călătoriei și sunt niște femei, replică cealaltă tabără.

Care este adevărul- Adevărul nu există. Dar, pe principiul sfânt care te învață să nu defeci în gusturile omului, pragmaticii cu cutii ieftine pe roți ar trebui să respecte dreptul puștanilor care vor cai putere și viteză la o pasiune a lor. Mică, relativ ușor de satisfăcut zilnic și nu tocmai deranjantă pentru ceilalți membri ai societății. În fond, și pragmaticii au micile lor hobby-uri pe care noi, pasionații de condus, nu le înțelegem. Ca de exemplu să strângă bani și să se îmbogățească. La ce bun, dacă odată bogat nu-i dai pe mașini scumpe, asta nu nu vom putea să înțelegem niciodată. În fond, viața este pentru cheltuit bani, nu pentru adunat. Așa cum zicea marele filosof (în timpul liber și mare fotbalist) George Best: ”Mi-am cheltuit o mare parte din bani pe băutură, mașini scumpe și femei. Restul i-am risipit.”

Vizualizări: 152

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: