Drumul spre opoziţie al democrat-liberalilor este presărat cu mulţumiri. Nu de la populaţie, care le adresează în general altfel de mulţumiri, ci de la preşedintele Traian Băsescu. Dar, nici măcar acesta nu le mulţumeşte în faţă, cu toată gura, ci doar le aruncă peste umăr. Nu trebuie să fii animal politic să vezi că PDL va rămâne o vreme un partid mic, cu frământări mari. Aşa că Băsescu a decis să nu mai meargă ca altă dată la lansarea candidaţilor PDL pentru alegerile locale, dar a declarat la ieşirea dintr-un supermarket, că va găsi „o formulă" să le mulţumească democrat-liberalilor pentru costurile pe care le-au "încasat ca urmare a trecerii ţării prin criză“. Multe dintre măsurile luate de pedelişti în ultimii ani au fost necesare şi cred că au evitat o criză economică şi socială profundă. Dincolo de unele aroganţe, de exprimări nefericite şi de transmiterea mesajelor guvernamentale prin intermediul unor agarici pe care nu aveai cum să-i iei în seamă, dincolo de toate acestea guvernul Boc a luat măsuri necesare. Personal, cred că guvernul Ponta, mult mai sensibil la presiunea publică, va da cu bugetul în gard cât de curând, dar e mai bine să aşteptăm şi să comentăm la momentul potrivit.

PDL nu mai are nici o şansă să prindă guvernarea viitoare. Este previzibil, şi nu de ieri de azi, că va pierde alegerile, măcar şi pentru faptul că în toate ţările europene, partidele aflate la putere şi care au luat măsuri de austeritate, mult mai puţin dure decât în România, au pierdut alegerile. La ora scrierii acestui comentariu nu se ştiau rezultatele alegerilor de duminică din Franţa şi Grecia, dar analiştii mizau pe pierderea alegerilor de către Sarkozy, în timp ce la greci favorit este un personaj politic „consensual” al anilor ’90.

Spuneam că multe guverne au fost sacrificate pe altarul crizei. În Spania, pe fondul măsurilor dure de austeritate şi ratei foarte ridicate a şomajului, socialiştii conduşi de premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero au pierdut alegerile în noiembrie 2011. Fostul premier italian Silvio Berlusconi, acuzat de aproape orice, de la relaţii cu dame de companie până la acte corupţie, a fost nevoit să demisioneze în noiembrie 2011, pe fondul lipsei de încredere în abilităţile de relansare economică, fiind înlocuit te tehnocratul Mario Monti.

Fostul ministru de Finanţe britanic Gordon Brown, devenit premier al Marii Britanii după retragerea lui Tony Blair, a condus Partidul Laburist la eşec în alegerile din mai 2010.Situaţii similare s-au produs în ţări precum Irlanda, Portugalia, Danemarca şi Finlanda. Un exemplu foarte clar este cel al Greciei, unde socialistul George Papandreou, ajuns la putere în octombrie 2009, a fost nevoit să demisioneze după doi ani, din cauza celei mai grave crize economice, fiind înlocuit de tehnocratul Lucas Papademos.