Şcoala de vară a tinerilor democraţi l-a adus în mijlocul PDL-iştilor pe Traian Băsescu, care a găsit prilejul să mai dea o palmă peste ochi liderilor de partid şi membrilor guvernului. Preşedintele n-a precedat când a fost vorba să le reamintească guvernanţilor că ascunderea gunoiului sub preş nu este o metodă care să-i facă să câştige alegerile, chiar dacă vor schimba culoarea care i-a consacrat. N-a scăpat prilejul să le reamintească faptul că omul locomotivă, aşa cum a fost el pentru partid, nu mai este de actualitate şi că în condiţiile actuale socio-economice interne şi internaţionale nu va mai fi posibil să fie tractaţi la putere de un singur om.

Sarcinile pe care le-a trasat preşedintele fostului său partid au fost destul de clare şi una dintre cele mai importante sarcini ar fi legată de schimbarea actualei garnituri din fruntea partidului cu una nouă şi mult mai tânără. Poate că ar fi o metodă de a schimba mentalitatea partidului schimbând garnitura, dar mă întreb care generaţie să le ia local celor de acum, gândindu-ne la ce s-a întâmplat la recenta sesiune de bacalaureat, când procentul de promovabilitate a fost 16%! Ce generaţie va urma celei de acum, pe care pe bună dreptate o criticăm şi de care ne-am cam săturat! De unde să-i găseşti, că dacă-i iei la bani mărunţi o să constaţi că ăia care au trecut bacul vor să plece în lumea largă, iar de rămas în ţară vor rămâne tot oportuniştii şi absolvenţii de Spiru Haret de care s-a umplut lumea politică şi nu numai.

Băsescu le cere politicienilor din partid să ia măsuri clare chiar dacă sunt nepopulare şi să le explice românilor de ce este nevoie să le ia. El a lăsat să se înţeleagă că actualul guvern ţine cont prea mult de părerea presei atunci când este nevoit să ia decizii dure. Îndemnul lui către politicieni este să un ţină seama de părerea presei care abia aşteaptă să mediatizeze toate relele reale sau inventate, pentru că nici un guvern întreg la minte nu conduce o ţară după cum vrea presa. Prezenţa preşedintelui la şcoala de vară a pedeleilor tineri  a adus în discuţie modelul de politician pe care ar trebui să-l aibă fiecare dintre noi. Modelul lui Băsescu am aflat că este preşedintele american Ronald Reagan şi un mă mir deloc dacă-mi amintesc că fostul actor a fost unul dintre cei mai duri preşedinţi faţă de URSS. Pe vremea lui s-a definitivat “Războiul Stelelor”, s-a înăsprit “Războiul rece”, s-au pus bazele distrugerii comunismului în Europa şi a fost introdusă cea mai relaxată perioadă în istoria impozitelor americane.

Băsescu se identifică cu preşedintele american în privinţa viziunii asupra ruşilor, dar a rămas în urmă în ceea ce priveşte relaxarea impozitării. Poate că de vină este şi perioada istorică diferită pe care o traversează. Corespondentul feminin al modelului băsescian este cine altcineva decât Margaret Thatcher, după părerea mea  un personaj mai ceva decât Reagan în ceea ce priveşte autoritatea şi duritatea măsurilor. Modelele preşedintelui Băsescu sunt OK. Ce ne facem când ne uităm însă în jurul nostru?!