Pandurul a fost şi ieri în căutarea copiilor care nu l-au cunoscut până acum pe Moş Crăciun. Cititorii ziarului au reacţionat la primele două cazuri prezentate şi au venit la redacţie cu hăinuţe, jucării şi dulciuri. Firmele Vel Pitar şi Bugda Impex s-au alăturat campaniei. În comuna Aninoasa, satul Sterpoaia, am găsit trei fraţi cu o poveste de viaţă prea grea pentru vârsta lor. Florin are cinci ani şi îşi pierde vederea de la o zi la alta. S-a născut prematur, iar cele patru luni petrecute în incubatorul de la maternitate, cu ochii neprotejaţi, au lăsat urme. Faptul că acum locuieşte într-o casă fără curent electric şi creşte practic la lumina lumânării nu îl ajută deloc. Când avea trei ani, Florin a dat foc la casă. Protecţia copilului i-a luat surorile până când părinţii au reuşit să ridice două cămăruţe. Dacă mai spunem de faptul că fetele se duc în tenişi la şcoală, în plină iarnă, că mezinul a renunţat la grădiniţă pentru că nu avea haine, înţelegem că viaţa le-a pus prea multe greutăţi în cârcă. Cu o hăinuţă, o jucărie şi un dulce le putem face fraţilor Manţeco un Crăciun mai bun.

Declinul familiei Manțeco a început în urmă cu doi ani, atunci când le-a luat foc locuința și tot atunci au fost pe punctul de a-și pierde fiul cel mic, care avea numai 3 ani. S-a întâmplat dintr-o clipă de neatenție, când Florin și sora lui cu un an mai mare au rămas pentru câteva minute nesupravegheați. S-au jucat la sobă și au aprins toată casa. Elena a reușit să fugă din casă, iar Florin s-a salvat în ultimul moment, când părinții și chiar pompierii au crezut că nu mai este nimic de făcut pentru el.

Nu este singura încercare la care viața l-a supus pe Florin. S-a născut prematur, la şase luni, și pentru că a stat mai bine de patru luni la incubator, i-a fost afectată vederea și de la o zi la alta micuțul dă semne că problema se agravează. „Florin a avut mereu probleme. S-a născut la șase luni și în fișă medicii au scris să este avorton. A supraviețuit miraculos, dar a stat patru luni la incubator. Pentru că nu i-au fost protejați ochii, vederea lui este afectată. Oricând poate să nu mai vadă deloc. Starea lui se agravează, iar noi nu putem face nimic. În Târgu-Jiu nimeni nu poate să-i salveze vederea și ne-au trimis la spitalul Marie Curie din București, dar noi nu avem bani. Îl deranjează lumina puternică, soarele, nu vede bine. Ne pare rău că nu putem face nimic pentru a-l ajuta. Acum doi ani am crezut că moare, pentru că s-a jucat cu Elena la foc și au dat foc la casă. Elena a reușit să fugă, dar el s-a speriat și a intrat într-un dulap. Pompierii nu au putut să intre după el, noi îl strigam să iese. Am crezut atunci că îl pierdem, dar a reușit să se salveze singur. Casa ardea toată și el a ieșit prin foc la geam. I s-au aprins hainele, l-am stins repede și a scăpat fără nicio arsură. A fost o minune”, povestește Ramona Manțeco, mama.

Au rămas sub cerul liber și statul le-a luat fetele

Pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, după această tragedie, cele două fete Elena și Andreea au fost preluate de sistemul de protecție socială până când familia rezolva problema locuinței. Părinții lor au stat cu fratele mai mic pe unde au putut și au muncit din greu să-și facă un acoperiș deasupra capului, iar apoi a urmat o luptă crâncenă în instanță  cu Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, care nu voiau ca cele două fete să se întoarcă alături de familie. „Casa a luat foc în februarie și statul ne-a luat fetele. Au zis că pentru câteva luni, până ne ridicăm o cameră, iar apoi nu au vrut să ni le mai dea. Am cheltuit bani în instanță ca să le recuperăm, deși noi poate stăteam nemâncați. Tot atunci ne-au făcut și noi o cameră în care să stăm. Am câștigat la Curtea de Apel Craiova, pentru că am reușit să demonstrez condițiile în care trăiau fetele. Chiar dacă aveau condiții în centru, vreau să vă spun că erau maltratate, bătute, pline de păduchi și mâncau mai rău ca porcii. Am fost nevoită să stau cu ele pentru că nu mai sufereau tratamentele la care erau supuse. Așa am reușit să le aduc acasă și să întregim familia”, a mai spus Ramona Manțeco.

Stau de câțiva ani fără curent electric

Banii pe care-i câștigau muncind cu ziua le ajungeau doar pentru a cumpăra mâncare și așa au ajuns ca după doi ani să trăiască tot în beznă. Lumânările sunt cele care mai aduc o urmă de lumină în camera familiei Manțeco, însă numai atunci când sunt bani. De exemplu, ieri, când am fost acasă la aceștia, nici lumânări nu mai aveau. O viață în beznă este o adevărată provocare pentru oricine. „Să crești trei copii în beznă nu este ușor. Nu aș dori la nimeni să treacă prin așa ceva. Este groaznic, mai ales noaptea, când rămânem fără lumânări, așa cum se întâmplă acum. Fetele își fac temele pentru școală imediat ce ajung acasă, că după aceea nu mai au cum. Acum că este iarnă și se întunecă devreme mâncăm pe la ora patru, că apoi nu mai vedem și ne punem în pat să ne culcăm, că dacă stăm așa poate ne vine foame și nu avem cum să ne descurcăm în beznă. A fost greu și cu copiii, mai ales dacă sunt bolnavi. Lanternă nu putem să ne luăm, că nu avem unde să o încărcăm. Ar fi bine dacă am găsi un felinar pe la cineva. Este foarte scump să băgăm lumină. Ne-a promis domnul primar că ne ajută, că noi nu avem nicio șansă. Ar trebui să răbdăm de foame ca să băgăm lumină în casă”.

Renunţă la şcoală pentru că nu au haine şi ghete

Iarna este întâmpinată de familia Manțeco numai cu câteva lemne pentru încălzirea locuinței. Cele două fete riscă să abandoneze școala pentru că nu au cu ce să se îmbrace și să se încalțe. Singurele perechi de adidași pe care le poartă și acum au rămas mici, le strâng și se udă la picioare, iar de haine groase nici nu poate fi vorba. Nici caietele nu le ajung până la vacanță și încearcă să fructifice ultimele pagini rămase libere.

Florin nu mai merge la grădiniță, pentru că nu are cu ce să se îmbrace. „Nu avem haine, decât strictul necesar. Pentru Florin nu avem haine de iarnă și nici încălțăminte. Toate i-au rămas mici. De asta nu l-am mai trimis la grădiniță, că nu avem cu ce să-l încălțăm și să-l îmbrăcăm. E bine că acum nu poate să iasă nici afară că e frig, pentru că nu avem cu ce să-l îmbrăcăm. Dacă ninge nici pe fete nu știu dacă le mai trimitem la școală. Nu au nici haine groase și nici ghete. Acum Elena se duce într-o pereche de teniși de pânză care o strâng și prin care intră apa, iar Andreea are o pereche de adidași. Asta e tot ce au. Nu avem posibilități să le cumpărăm. Trăim doar din ajutorul social și alocația copiilor. Banii ne ajung numai pentru mâncare”, a mai spus mama celor trei copii.

Au vândut porcul de Crăciun, pentru a plăti spitalizarea

Cam în felul acesta așteaptă familia din comuna Aninoasa Crăciunul. Pentru ei sărbătorile sunt ca oricare altă zi din an, pe care o vor petrece tot în beznă și cu o oală de mâncare. Nu s-au gândit ce vor pune pe masă de sărbători, pentru că și porcul din curte au fost nevoiți să-l vândă atunci când Ramona Manțeco a fost internată în spital. „De sărbători nu știm cum va fi. Poate o să tăiem și noi o găină, că mai avem prin curte și dacă luăm alocația, cu ajutorul social, să mai cumpărăm câte ceva de mâncare. Porcul am fost nevoiți să-l vindem atunci când am fost în spital să mă operez de chist ovarian, că a trebuit să dau la medici, la asistente și să-mi cumpăr medicamente. Și așa era să mor, că am făcut puroi și am fost vai de capul meu. Nimeni nu te bagă în seamă dacă ești sărac. De atunci nici nu mai pot munci. Singurul care se zbate să facă bani muncind cu ziua e soțul meu. Până acum îl ajutam și eu, dar acum nu mai pot. Așa am rămas și fără porcul de Crăciun”.

Ce vor copiii de la Moş Crăciun

În casa familie Manțeco, la loc de cinste sunt icoanele, dar și Biblia, care este singura carte din casă. Atât părinții, cât și copiii nu și-au pierdut speranța și credința în Dumnezeu și de aceea așteaptă ziua în care vor trăi mai bine și vor avea ce își doresc. Dacă părinții vor să aibă un venit lunar decent, încă o cameră de locuit, curent electric și strictul necesar, micuții își doresc să poată merge la școală. Dacă Moș Crăciun va trece și pe la ei ar vrea să primească hăinuțe și încălțăminte în primul rând, rechizite și dacă s-ar putea câte o jucărie. Andreea are 9 ani și ea este care îi face scrisoarea lui Moș Crăciun, pentru că este singura care știe să scrie. „Eu îi voi scrie lui Moș Crăciun, că sunt la școală, sora mea Elena este în clasa zero, iar Florin la grădiniță. Pentru mine și pentru frații mei îmi doresc hăinuțe și ghete, că nu avem cu ce să ne încălțăm, și dacă s-ar putea pentru Florin o mașinuță, iar pentru mine și pentru Elena câte o păpușă”, este dorința Andreei de Crăciun.

APEL

Cu ajutorul oamenilor cu suflet mare, putem să aducem în căsuţa acestor micuţi mireasma sărbătorilor. Putem să le întărim convingerea că Moş Crăciun există. Câteva firme din Gorj au acceptat deja propunerea ziarului Pandurul, de a-l ajuta pe Moş Crăciun să ajungă în casele mai îndepărtate. Dacă aveţi o jucărie, o hăinuţă, o carte pe care doriţi să le dăruiţi, vă aşteptăm la redacţia Pandurul în fiecare zi, de luni până vineri, între orele 09.00-20.00. Cu cât mai multe daruri, cu atât mai mulţi copii fericiţi de Crăciun.