Fostul director general al SNLO, Daniel Burlan, a comentat ieri în exclusivitate pentru Pandurul aspecte din raportul Curţii de Conturi. Una din temele mediatizate se referă la faptul că un ajutor de stat care a salvat SNLO în perioada 2006-2009 este acum interpretat de Curtea de Conturi ca fiind subvenţie. Burlan a explicat de ce consideră eronată interpretarea Curţii şi de ce penalităţile calculate de aceasta, de 3 milioane lei, nu au nicio bază legală.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre subvenţiile primite de SNLO de la bugetul de stat, despre care se face referire în raportul Curţii de Conturi?

D.B.: În primul rând, că nu au fost subvenţii sau transferuri. Confuzia asta a făcut-o şi Curtea de Conturi. În anul 2006 am reuşit să obţinem un ajutor de stat în baza Legii 143/1999, modificată prin OUG 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, în sumă de circa 271.000 mii lei, din care 8.500 mii lei transferuri pentru protecţie socială, 154.000 mii lei scutire la plată a datoriilor acumulate până în anul 2006 şi 108.000 mii lei alocaţii de capital pentru modernizare utilaje.

Din total sumă de 108.000 mii lei pe care trebuia să îi primească societatea în anii 2006-2009, a primit doar 48.000 mii lei, deşi societatea angajase programe ţinând cont de alocarea acestor sume. În anul 2008 a fost încheiat un contract privind achiziţia a trei reductoare necesare programelor de modernizare pentru EMC Roşia, contrat ce prevedea o plată în avans şi rate contractuale periodice, până la livrarea reductoarelor, circa 20 de luni de la acordarea avansului. Din lipsa surselor de finanţare, societatea nu a putut să-şi achite obligaţiile, astfel încât furnizorul nu a început demararea contractului. În 2009, au fost alocate ca ajutor de stat pentru SNLO sumele de 1.000 mii lei pentru Cariera Roşiuţa şi 10.000 mii lei pentru EMC Roşia. S-a încheiat un act adiţional la contractul de furnizare reductoare, cu alte date de plată a avansului şi a ratelor contractuale şi cu decalarea termenului de livrare, conform cu întârzierea de plată.

Din suma de 10.000 mii lei pentru EMC Roşia, circa 7.950 mii lei s-au utilizat pentru plata avansului şi ratelor contractuale în vederea achiziţiei celor trei reductoare. Deci banii au fost utilizaţi conform destinaţiei ajutorului de stat, Curtea de Conturi recunoscând acest lucru.

Curtea de Conturi, invocând o legislaţie care se aplică subvenţiilor şi transferurilor, a calculat penalităţi pentru suma de 7.950 mii lei începând cu 31.01.2010, până la recepţia reductoarelor la beneficiar, în aprilie 2011. Penalităţile calculate sunt în sumă de 3.000 mii lei, reţinând că toate sumele sunt avans la contract, deşi ca avans s-a acordat doar 3.000 mii lei, restul fiind rate contractuale.

Reporter: Ce spune legislaţia invocată de Curte, respectiv Legea 500/11 iulie 2002? Mă refer la următorul articol invocat: „Sumele reprezentând plăţi în avans efectuate şi nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate până la sfârşitul anului, în condiţiile  prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituţia publică care a acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansaţi, în cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor şi serviciilor angajate pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituţia publică se face cu perceperea majorărilor de întârziere existente pentru veniturile bugetare”.

D.B.: În primul rând că se vorbeşte de instituţii publice, SNLO nu este instituţie publică. Doi: se vorbeşte de recuperarea avansurilor, în cazul în care bunurile nu au fost livrate până la sfârşitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale, iar contractul prevedea livrarea bunurilor după 20 de luni de la plata avansului. Trei: se spune că se calculează penalităţi dacă bunurile nu au fost livrate. Bunurile au fost livrate, montate pe utilaje, produc venituri, deci nu ar fi trebuie calculate penalităţi.  Excavatorul ERC 1400-04 de la Cariera Roşia, pe care s-a montat un astfel de reductor, de la montaj şi până la sfârşitul anului 2012 a produs venituri de circa 130.000 mii lei.

Chiar dacă ne-am raporta la o legislaţie care nu se aplică ajutorului de stat, nu ar fi trebuit calculate penalităţi. Dar, repet, suma de 48.000 mii lei primită în anii 2006-2009 reprezintă ajutor de stat, iar verificarea, urmărirea şi raportarea acestora se face în baza OUG 117/2006. Cu alte cuvinte, statul s-a angajat că dea SNLO un ajutor de stat de 108.000 mii lei pentru modernizare, a acordat doar 48.000 mii lei, după care vine şi spune mai dă înapoi 3.000 mii lei penalităţi, deşi SNLO şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute în program.

SNLO a fost obligată să susţină financiar cu surse proprii programele de modernizări, închiderea obiectivelor miniere, achiziţii utilaje, achiziţionarea terenurilor, în vederea implementării în totalitate a programului. Doar pentru modernizări s-au cheltuit circa 160.000 mii lei. Cam aşa stau lucrurile. Am încredere că cei care vor face expertiza contrabilă vor scoate în evidenţă realitatea. Să ne înţelegem. Prin tot ce am descris eu nu vreau să apăr persoana Burlan şi vreau să scutesc societatea de angajarea unor cheltuieli.

Rep.: Aţi avut o mare contribuţie la înfiinţarea CEO. Regretaţi acum acest lucru?

D.B.: Nu, deloc, de ce să regret?

Rep.: Nu vă regăsiţi în structurile din conducerea acestei companii…

D.B.: Această companie nu a fost înfiinţată pentru unul, doi sau doar câţiva oameni. Compania a fost înfiinţată pentru cei 19.000 de salariaţi şi nu pentru Burlan. Normal că există un mic sentiment de frustrare. Este ca şi cum te apuci să construieşti o casă şi după ce este gata vine cineva şi zice: tu stai în camera cea mai mică, apoi în debara şi tot aşa până te dă de tot afară. Important este ca această companie să devină ce ne-am dorit, o companie care să se impună pe piaţă şi să joace un rol important în această zonă a Europei.

(Continuarea în numărul viitor)