Cred că este pentru prima dată în istoria echipei Pandurii când la reunirea lotului antrenorul nu a putut vorbi despre nici un transfer. Copiii aduşi de la echipa a doua vor fi buni cel mult să lustruiască banca de rezerve, să aibă şi Pandurii numărul minim de jucători impus de regulament. Grigoraş încerca să pară optimist ieri, dar îngrijorarea era vizibilă. Probabil că atunci când a semnat cu Pandurii, nu a crezut că este cu totul alt club decât cel pe care l-a cunoscut la prima lui venire la Târgu Jiu.

Sigur, la vorbe goale, probabil că Pandurii va fi campioană în Liga I, dar asta datorită inegalabilului preşedinte Mihai Prunariu, care s-a ocupat până a ajunge aici de fotbalul judeţean. Un amatorism pe care încet şi sigur îl impune şi la Pandurii. Sunt sigur că Grigoraş nu glumea ieri când spunea că are nevoie de încă 17 jucători pentru a avea o echipă competitivă, care să se bată la cupele europene. Probabil că ştie deja că din puţinii rămaşi, câţiva jucători au bagajele făcute şi îşi caută deja echipe în alte zări. Cu conturile goale, fără să fie în stare să aducă bani din sponsorizări, Mihai Prunariu vorbeşte de cupe europene. Ori e prost, ori ne ia de proşti, nu ştiu care este adevărul.

Cineva mă provoca la un pariu zilele trecute: cine crapă întâi, Complexul Energetic Oltenia sau Pandurii Târgu Jiu? O întrebare retorică. Ambele au crăpat deja, în aplauzele şi cu susţinerea liderilor PSD din Gorj. Şi cu un grad de pasivitate destul de ridicat din partea gorjenilor. După părerea mea, nici într-un caz, nici în celălalt, nu mai e nimic de făcut.

Norocul lui Prunariu este că Pandurii nu a avut niciodată fanii pe care îi are Craiova, Dinamo, Steaua, Rapid sau Timişoara. Că dacă ar fi făcut dintr-una din echipele astea ce a făcut din Pandurii, nu cred că mai avea curajul să iasă singur din casă.