Ce-ați vrut să vă faceți când erați mici? Hai, că știți! Nu e nici o rușine că n-ați ajuns cu adevărat ce v-ați propus, nu vă speriați. Aveți tot timpul din lume s-o faceți. Ei s-ar putea să nu-l aibă. Ei sunt copiii bolnavi de cancer. Anual, peste 250.000 de copii sunt diagnosticați cu cancer în toată lumea. Dintre aceștia, aproape 100.000 mor (tot pe an). Adică 250 mor pe zi. Ce-i asta? De ce? Cum se puteau proteja? Cum îi puteam proteja? Unde este dreptatea, unde este Dumnezeu? Întrebări grele și la care nu avem căderea să răspundem noi. Noi putem răspunde la altele, cu ajutorul științei și statisticii.

Putem răspunde că rata îmbolnăvirii copiilor este mult mai des întâlnită (și accelerată) decât cea a diagnosticării adulților. Un copil din 285 din Statele Unite va fi diagnosticat cu cancer, înainte să împlinească 18 ani. Chiar dacă scapă, 2/3 dintre adulții care au avut cancer când erau copii vor trăi cu diverse afecțiuni cronice datorate tratamentului. Întrebam mai sus de ce. La întrebarea asta, cercetătorii pleacă privirea, ridică ușor din umeri și-ți spun că nu știu. Spre deosebire de majoritatea cancerelor apărute la adulți, cele care afectează copiii nu pot fi legate de stilul de viață, de riscul mediului înconjurător sau de alți factori clari. În ciuda acestui mister care înconjoară fenomenul, cercetarea cancerului juvenil este subfinanțată sau chiar ignorată de către multe țări.

În noaptea de joi spre vineri, săptămâna trecută, un astronaut NASA a decis să facă ceva ca să amintească oamenilor că trebuie să investim mai mult (timp și bani) în cercetarea cancerelor pediatrice. Pe astronaut(ă) o cheamă Kathleen Rubins și nu e doar astronaută, ci și doctorand în biologia cancerului la Stanford. În noaptea în discuție, ea a apărut live îmbrăcată într-un costum de astronaut pictat de copiii bolnavi de cancer de la un institut din Houston. A intrat în direct cu mai mulți copii de la respectivul institut, răspunzându-le la întrebări despre viață și despre boală. Cel ma impresionant moment a fost acela în care cel mai tânăr dintre copiii bolnavi, Tatyana, a întrebat-o pe Kate dacă a trebuit să muncească mult ca să ajungă astronaut. Kate i-a spus că da și i-a povestit ce-a trebuit să facă și cât a trebuit să învețe, mai exact. Tatyana a zâmbit și-a spus că găsește ”încurajator și liniștitor” faptul că nu sunt ei singurii care trebuie să se lupte pentru a-și îndeplini scopurile, în viață.

Rezolvarea oricărei probleme apare abia după ce problema a fost cunoscută de către toată lumea, la un nivel cât mai complex. Așadar dați acest articol și unui prieten să-l citească, dacă aveți cum. Mulțumesc.