Cât îl ţin curelele pe Funeriu?!

A început anul şcolar şi parcă ceva, ceva s-a schimbat în atitudinea profesorilor şi culmea chiar a elevilor. Au văzut toţi că ce mergea nu mai merge şi trebuie schimbat. Acordul părţilor în ceea ce priveşte schimbarea s-a făcut după cum era de aşteptat, de nevoie. Profesorii sunt nevoiţi să implementeze şi să respecte o lege care-i obligă la profesionalism şi care le redă demnitatea de dascăl, iar elevii nu au încotro şi vor trebui să-şi revizuiască întreaga atitudine dacă nu vor să rămână la stadiul de absolvenţi de 12 clase, fără bacalaureat. Complicitatea manifestată până acum, a profesorilor, elevilor şi părinţilor, a făcut rău tuturor. A făcut rău copiilor cărora le-a creat un sentiment de suficienţă în loc de unul de competiţie, părinţilor a căror vigilenţă le-a fost adormită de rezultatele pe bandă ale copiilor şi nu în ultimul rând profesorilor care pot fi acuzaţi că au scos pe uşa scolii generaţii de semidocţi în cel mai bun caz. Reforma ministrului Funeriu pune pentru prima dată în ultimii 20 de ani la loc observabil competenţa şi din partea profesorilor şi a elevilor şi studenţilor. Poţi să nu-l placi pe Funeriu ca persoană, poţi să-l critici pentru gafele de exprimare, dar nu poţi să nu recunoşti că este primul ministru al educaţiei care a încercat, nu se ştie până când şi până unde, să pună lucrurile în făgaşul lor normal şi să elimine impostura, gaşca, clanul şi prostia din sistemul şcolar. Sistemul mandarinar din universităţi păstorit de cei câţiva mandarini ancoraţi bine în fotoliile în care se roteau periodic a generat şi perpetuat comerţul cu diplome de care au profitat chiar şi actualii parlamentari care şi-au dorit CV-urile îmbunătăţite cu ceva praf de intelectualitate. Ca părinte îmi doresc în fruntea ministerului un Funeriu uşor zălud, care să-i ţină departe pe celebrii şi veşnicii Marga, Andronescu şi compania  care cred că învăţământul românesc este în proprietatea lor. Problema este cât îl vor ţine curelele pe Funeriu pentru că dacă judecăm reforma lui prin prisma politicului şi nu al necesităţii reformării învăţământului o să observăm că de deciziile acestui ministru pot depinde câteva sute de mii de voturi care la un moment dat se pot întoarce împotriva partidului care l-a numit în funcţie. Abia de aici încolo ministrului i se poate pune frână ocazie cu care s-a dus pe pustii tot ce s-a încercat să se facă în acest an. Ne vom întoarce probabil la metoda Andronescu, când dacă făceai rost de câteva milioane puteai să-şi deschizi o universitate particulară în apartament, să-şi cumperi un copiator şi să începi să scrii diplome că doar pixul nu te doare….

Vizualizări: 65

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: