Ce am înțeles despre noi după expoziția Brâncuși de la Paris. Și acum?

foto: O încercare de a pune sedilă pentru a obține un Ș...

Expoziția Brâncuși de la Paris, închisă pe 1 iulie, a fost o explozie de emoție. Nu am putut să scriu despre ea deși m-am gândit mult. Nu se așezase. 

În sălile imense ale Centrului Pompidou am fost bucuroasă de ceea ce văd, fericită că am avut această oportunitate, apoi mă revoltam să realizez că o astfel de expoziție e greu de făcut la noi, după care mintea mea începea să vadă lucruri pe care le-am putea face și noi la Târgu Jiu, și tot așa.

Un specialist ar fi spus că am suferit mai multe crize, că am trecut de la bucurie la tristețe, în câteva ore. Iar biletul pentru acest carusel emoțional a fost 17 euro. 


Tot atunci am văzut foarte clar faptul că la Brâncuși totul se termină cu expoziția de la Târgu Jiu. Cam toate expozițiile pe care le-am văzut, două în afara țării, se termină cu proiectul de la Târgu Jiu. Poate că avem ce e mai bun.


La Centrul Pompidou din Paris au fost reunite peste 120 de sculpturi, fotografii, desene, filme, arhive, instrumente și mobilier, expoziția fiind un adevărat omagiu.


Au lipsit doar diacriticele la numele lui Brâncuși, pentru ca totul să fie perfect, în viziunea mea.

În prima sală a expoziției începe povestea unui tânăr român care în urmă cu 120 de ani a ajuns la Paris. 

Mai târziu, o poartă oltenească deschide universul lui Brâncuși. Este o poartă superb sculptată, din 1884, de mari dimensiuni, care a fost donată de România unui muzeu din Paris, după ce a fost expusă acolo în 1937.

Poarta este importantă pentru că demonstrează talentul românilor în sculptarea lemnului, dar și pentru că pe ea sunt scrijelite simboluri care l-au inspirat pe Brâncuși în arta sa.

O altă poartă este și la atelierul său așezat în mijlocul expoziției.

Felul în care a fost gândită expoziția a distrus, poate, orice gând al unui român, așa cum eram și eu, că există o tendință de a trage spuza pe turta lor. 


Cred că da, Brâncuși e al nostru, al întregii lumi. Doar operele de la Târgu Jiu sunt alte noastre.


Câteva concluzii și propuneri:

Trebuie să ne oprim din a încerca să-l îngrădim, să-l ținem pe Brâncuși în sătucul din Peștișani ori în Târgu Jiu. 

În fapt, nu noi îl promovăm, ci el pe noi. 

Cred că abordarea asupra unei strategii viitoare pentru Brâncuși, în contextul includerii operelor în UNESCO, trebuie să fie național, ba chiar internațional. Din Gorj, în lume!  Este necesară crearea unei identități vizuale, un branding reprezentativ. Urgent. 

Trebuie să-l învățăm. Să învățăm să-l înțelegem, să apreciem. Sunt obligatorii evenimente dedicate locuitorilor, pentru a crea un atașament și cunoaștere a operelor. Cred că trebuie să ajungem ca orice cetățean să poată fi un ghid excelent pentru un trecător prin Târgu Jiu

Partea grea revine primăriei care trebuie să creeze localnicilor și antreprenorilor oportunități de câștiga din Brâncuși. Și nu mă refer la bani. Dar ei trebuie să vadă potențialul. Dacă vrei să motivezi pe cineva, fie îl recompensezi, fie îl faci să se simtă mândru și important. Această resursă, Brâncuși, le poate îmbina pe amândouă.

Centrul de expoziții Pompidou este absolut uriaș, iar la Târgu Jiu nu avem nici măcar o casă de cultură. Avem muzee cu săli mici și care nu corespund condițiilor de a expune corect și a pune în valoare  lucrările. Avem o galerie de artă mai mult moartă decât vie. 

Totuși, profit de moment să recunosc eforturile tuturor celor care fac lucruri în domeniul cultural deoarece niciun domeniu nu este complet abandonat. 

Dar este necesar să fie create spații de expoziții, de organizare de evenimente moderne și capabile să primească mulți oameni. 

Felul de construi de acum înainte trebuie să fie unul în care nu te raportezi la numărul de locuitori din orașul tău, ci la câți ar putea să vină aici din toată lumea.

Infrastructură pentru turiști. Nu avem un centru de informare turistică acreditat. Primăria are contracte babane pentru promovarea activității administrației, iar fondurile ar trebui utilizate pentru promovarea unui site, a unei aplicații, a unui program de ghidaj, etc, nu pentru Edilitara Public. Care sunt fondurile pentru promovare turistică? Am văzut în bugetul Centrului Brâncuși suma de 79 de mii de lei. Infim. Bani de hârtie igienică pentru primărie. Sau pentru serviciul de spălare a parcului auto. 

Bugetul alocat pentru cultură și evenimente sociale și educare trebuie să crească și să fie folosit eficient. Nu fac nicio comparație între noi și alte orașe, ci atrag atenția asupra unui comportament: acela de a aloca bani, cât de mulți, pentru cultură. Să fie prioritar acest domeniu.

În Târgu Jiu, cultura înseamnă festivalul berii, zilele orașului și buget pentru instituții de cultură care au eșuat de multe ori în demersul lor de a crea programe relevante. 

Nu o să ieșim în lume prin frumusețea străzilor asfaltate, ci devenim vizibil prin proiecte curajoase, în general de cultură, care reușesc să spargă granițe și care inspiră.


Oameni. O echipă de oameni iubitori de cultură, de comunitate și ai artei lui Brâncuși, completată cu persoane din afara orașului. De multe ori cei, din afară văd lucrurile mai clar, noi, cei dinăuntru, ne punem tot felul de limite ori piedici. Este esențial aer proaspăt, din afara comunității, pentru claritate în decizii.


Toate acestea pot fi făcute de acum pentru a putea porni o strategie.


CE Oltenia este energia pământului românesc, dar Brâncuși este un izvor nesecat de nou.

Ce poate fi realizat din Brâncuși este nelimitat. Resursa Brâncuși nu se termină.


Ce facem noi, ca formator de opinie, ați putea întreba. Pandurul își asumă rolul de a strânge oameni relevanți la aceeași masă, pentru crearea unui plan concret de îndrăgostire de operele lui Brâncuși și de a scoate la iveală potențialul lor. O să revenim cu informații pe acest subiect.

Vizualizări: 2,436

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: