Lumea de rând știe doar mitul ăla cu polițiștii care ar fi proști. Nu-i exclus. Deși, ca să fiu sincer, pe la București am întâlnit doar milițieni tinerei, corecți și buni vorbitori de română. Când ajungi (întâmplător și fără să-ți găsești locul, desigur) în sfere un pic mai înalte, însă, ți se dezvăluie adevărul. Știți despre cine umblă vorba că sunt cu adevărat proști, dar bătuți în cap, nu-i așa? Actorii. Talentați și cu bună ținere de minte, e drept, dar la fel de incapabili să compună ei înșiși ceva similar cu Shakespeare-ul pe care-l visează pe cât sunt copiii de liceu să vină cu contribuție proprie la comentariile alea învățate mecanic din cărțile unor profesori bătrâni și prea pedanți.

Sigur, nu e cea mai populară idee de pe pământ. Actorii sunt oameni iubiți de întreaga planetă. Mă rog. Personajele sunt iubite, de fapt. Rareori îi vezi pe actori vorbind liber (la Oscaruri nu se pune, acolo sunt tot fraze memorate de pe foi) și, de cele mai multe ori, când îi vezi, te îngrozești. Ca să încep cu un exemplu din străinătate, poate-poate nu supăr pe nimeni, îndrăgitul (vorba Irinei Margareta Nistor) Johnny Depp vorbește mai prost decât un homie (negru) american cu capul plin de iarbă. Am făcut comparația cu americanii de cartier pentru că, la fel ca aceștia, Depp rostește retoricul ”you know?” sau mai complexul ”you know what i'm sayin'?” măcar la fiecare frază, dacă nu cumva de două ori pe fraze, în cazuri de propoziții mai lungi.

Revenind în România, doar rareori am văzut actori fermecători și-n viața reală, iar bietul Dinică s-a dus de mult. Am avut, de exemplu, neplăcuta surpriză că Dorel Vișan nu joacă un rol atunci când îl face pe eternul director de întreprindere incult și plin de clișee comuniste care crede că pluralul la francez e ”franceji”. Ăla chiar e Dorel Vișan în viața reală. Și da, inclusiv în viața reală, Dorel Vișan spune ”franceji”. Actorii care s-au băgat în politică, săracii, sunt și mai expuși. L-ați văzut pe Eugen Cristea ăla (sau cum îl cheamă?), de la celebra emisiune din anii '90 “Feriți-vă de măgăruș!”? Ei, cu regret vă informez că discursul lui nu a evoluat deloc. Pare să se adreseze tot unor copii de 6 – 10 ani. Cât despre Mircea Diaconu, ce să mai zic? Cred sincer că nu de nesimțit nu s-a retras din una dintre funcțiile declarate incompatibile de instituțiile abilitate. Cred că pur și simplu n-a înțeles. Nu i s-a explicat ce înseamnă incompatibil și ce trebuie să facă pentru a evita făcutul de rahat. Acum, e prea târziu.