Declarațiile recente ale lui Crin Antonescu despre cât de deșteaptă și de dreaptă este Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, denotă o preocupare recentă a liderului liberal pentru o viitoare imagine a prezidențiabilului care se vrea. Bineînțeles că declarațiile sale de acum nu le acoperă pe cele din vara trecută, când s-a îmbățoșat împotriva tuturor liderilor europeni, dar mai vârtos împotriva Cancelarului pe care a invitat-o să-l ia pe Băsescu în Germania, că el nu-l mai vrea în România.

După ce Germania s-a opus intrării noastre în Schengen, Antonescu n-a mai fost atât de vocal și nu s-a mai răstit la Germania așa cum a făcut-o în vara trecută, pentru că vrea să pară ceea ce nu e, un european prezidențiabil. Singura lui problemă, care ar trebui să-l preocupe acum, când pare în campanie electorală pentru câștigarea alegerilor prezidențiale, ar trebi să fie cea legată de rămânerea lui ca unic candidat al USL la funcția supremă în stat. Așa că n-ar mai trebui să-i ironizeze pe cei de la PSD și nici să se pună rău cu Ponta, pentru a face praf căruța alianței, pentru că s-ar putea trezi că nu mai candidează singur, ci că are competitor. Dacă mai continuă așa și nu ține ciocul mic, Antonescu face ceea ce-și dorește cel mai mult PSD: ajută la  spargerea alianței,  pentru ca PSD să se ducă în alegerile prezidențiale cu propriul candidat. Iar candidatul lor, pot să fac pariu, va fi primarul general al Bucureștiului, Sorin Oprescu.

Cu un discurs apropiat de cel al președintelui Băsescu, Oprescu îl va surclasa pe Antonescu, mai ales că are acel gram de golăneală, acea disponibilitate de a se bate pe umăr cu toți și care prinde la electori. În acest moment, liberalii care au lansat ofensiva de primăvară privind racolările suspecte de la PDL sunt în ofsaid față de social democrați, în rândurile cărora nu s-au înscris nume sonore de pe piața politicii românești. S-ar putea ca înscrierea lui Stănișoară la liberali să fie mărul discordiei care să servească din plin intereselor PDL, în sensul că ajută la spargerea alianței și-i încetinește sau chiar stopează ascensiunea lui Antonescu către Cotroceni, pe care Băsescu nu-l poate ierta.

Cât privește un eventual candidat al PDL cu șanse rezonabile la Cotroceni, nu cred că la aceste alegeri există o așa persoană, chiar dacă președintele Băsescu crede că el se ascunde bine în rândurile din ce în ce mai subțiri ale partidului. Oricum cred că cel mai greu va fi pentru liberalii care pot pierde candidatul  favorit de la Cotroceni. După cum merg lucrurile, pe democrat liberali nu-i mai interesează nici măcar cine le va fi șef de partid, ca să nu mai vorbesc că nu se mai gândesc cine-i urmează lui Băsescu. În condițiile în care PDL va fi din ce în ce mai puțin vizibil, ne paște pe toți un pericol grav, acela de a funcționa cu o majoritate covârșitoare dar fără opoziție, ceea ce seamănă al dracului de mult cu o dictatură. Ca să nu lăsăm impresia asta, cu siguranță PSD se va gândi să trimită pe cineva în opoziție, iar acest cineva nu va putea fi decât PNL.  Doar în acest mod România nu va fi acuzată de dictatură, iar Ponta va părea un premier democratic. Lui Antonescu îi va reveni greaua misiune de a ține steagul sus al opoziției, iar democrat liberalii vor mai putea face gălăgie doar la televizor…