Cândva bijuteria României, acum ruine cât vezi cu ochii. Așa arată cea mai mare mină de grafit din țara noastră. Situată la câteva sute de metri de Peștera Muierilor din comuna Baia de Fier, județul Gorj, mina a fost considerată ca fiind nerentabilă, iar activitatea a fost închisă în anul 1994. În prezent, cei care au lucrat acolo se uită cu nostalgie la clădirile năpădite de buruieni și distruse de trecerea timpului.

Începută în anul 1967, exploatația subterană de la Cătălinu s-a oprit în anul 1994, continuându-se doar în cariera Ungurelașu până în 2005. Apoi, s-a pus lacătul, perioadă în care România era prăduită din toate unghiurile. Din județul Gorj plecau peste 40.000 de tone de grafit anual, iar acum ne uităm neputincioși la ce a mai rămas. Nici măcar șinele de cale ferată pe care era transportat grafitul nu mai sunt, ci furate și duse la fier vechi. Nu mai puțin de 800 de oameni au lucrat în această mină, iar acum le-au rămas doar amintirile. După Primul Război Mondial, cererea de grafit a fost din ce în ce mai mare, o spune chiar unul dintre cei care și-a câștigat existența din această mină.

”După război, mai precis după `48, solicitarea de grafit a crescut foarte mult. Industria siderurgică și metalurgia au avut nevoie de mult grafit și atunci s-a dat drumul la o exploatare mult mai mare. Produceam în jur de 1000 de tone de grafit pe lună, grafit pe care îl livram și îl trimiteam la beneficiari”, a spus Matea, fost inginer în cadrul minei.

În ultimii ani, grafitul a căpătat o importanță uriașă la nivel național și mondial pentru că este tot mai utilizat în construcția bateriilor, a aparatelor electrice sau a aliajelor superioare.  În trecut, grafitul ajungea în toată țara.

”Beneficiari erau foarte mulți. Principalii erau metalurgia și siderurgia. Reșița, Galați, Câmpia Turzii, majoritatea industriei avea nevoie. Se folosea mult în chimie și ceramică. În carieră și la mină este foarte greu, sunt sute de hectare să le păzești. S-a mai furat fier? Acolo, da!”, a mai spus acesta.

Cei care au lucrat în mină au rămas doar cu amintirile frumoase, iar cu lacrimi în ochi povestesc viața de acum 30 de ani: ”Este un sentiment destul de urât, este nostalgică treaba. Am lucrat aici, plus cu oamenii care am fost toți din zonă de aici. Am lucrat atâția ani, iar dintr-o dată s-a închis totul. Aproape că evit să mai trec pe aici. Am trecut prin lucruri bune și rele. Am avut și necazuri și bucurii. Suntem trecători. De ce evitați să mai veniți aici? Păi, când știu ce era aici, forfotă de oameni, pe trei schimburi și acum e pustiu totul. Era totul curat, nu vedeai bălării”, a mai declarat Matea.  

Mina este gestionată de Ministerul Economiei și Societatea Națională a Sării, singur producător de sare din România. Reprezentanții societății promit că vor relua activitatea oprită în urmă cu zeci de ani. Dacă va fi redeschisă mina, aici vor lucra peste 200 de oameni.

”Noi avem în derulare un studiu de fezabilitate din care va reieși ca metodă de exploatare și preparare. Totul va fi tratat în acest studiu. Trebuie să fie dus la capăt pentru a vedea ce vom face pe viitor. Avem potențial, avem oameni bine pregătiți să putem dezvolta zona”, a spus Cristian Miu, director Salrom sucursala Vâlcea.

Demersuri s-au făcut și la nivel de guvern: ”Eu cred că nu mai este cazul în România și județul Gorj să stăm să ne văităm și să bocim că nu se pot face lucruri. Trebui să gândim curajos și în viitor. Exploatarea de aici cred că poate produce schimbări semnificative în județele Gorj și Vâlcea”, a spus Radu Miruță, parlamentar de Gorj.

Spre exemplu, o tonă de grafen poate ajunge chiar și la 200.000 de euro. Lacătul pe una dintre cele mai mari comori ale țării s-a pus din cauza lipsei tehnologiei, dar şi a unor probleme de management. Toţi angajații au fost disponibilizați.