Televiziunile Vântului şi ale motanului Felix bâzâie îndrăcit de câteva zile pe tema implicării fratelui preşedintelui Băsescu într-o firmă care ar fi putut să se ocupe cu traficul de armament. N-am văzut în viaţa mea (care numără ceva ani!) atâta furie şi atâta neprofesionalism la jurnaliştii apucaţi de streche şi care oricum nu erau bănuiţi de posesia prea multor neuroni.Autosugestionându-se că fac o investigaţie de presă şi că informează poporul despre fărădelegile băsesciene au reuşit şi de data aceasta să ne jignească inteligenţa prin maniera scandaloasă prin care au frecat menta pe un subiect care putea fi lămurit simplu şi fără patimă. Am asistat la tot felul de scenarii aiuristice despre care nici invitaţii studiourilor nu mai ştiau de unde au pornit, rămânând ei înşişi perplecşi în faţa fabulaţiilor fără sfârşit menite doar să-i scadă procentele în sondaje lui Traian Băsescu. Că nu este o investigaţie de presă, ci un dosar „aruncat” în presă a priceput toată lumea, dar obligaţia respectivilor jurnalişti, obligaţie care vine din respectul pe care ar trebui să ni-l poarte nouă, telespectatorilor, era să clarifice care este vina şi implicarea preşedintelui în toată această mascaradă. 
Pionul otrăvit în poveste a fost Aurel Cazacu, directorul Direcţiei generale a industriei de armament din Ministerul Economiei, care ar fi trebuit să conducă şi Agenţia de offset desfiinţată şi transformată într-o direcţie la ministerul cu pricina. El este cel care a aprins fitilul prin declaraţia publică potrivit căreia Mircea Băsescu, fratele preşedintelui, a fost cooptat în firma lui Oiţă şi Geamănu alături de Maria Cazacu, fiica sa, pentru că putea să deschidă uşile la Cotroceni. A mai recunoscut că a primit propuneri de a intra chiar el în firmă, dar s-a gândit că ar fi un conflict de interese, fapt pentru care a plasat-o pe fiică-sa care abia a ieşit din adolescenţă. Dacă ceea ce a spus sau a încercat să spună Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvânt al SRI, legat de Oiţă şi Geamănu şi anume că aceştia ar fi fost daţi afară din servicii pentru fapte reprobabile, atunci cooptarea lui Mircea Băsescu în firma cu pricina s-a făcut pe singura lui calitate, aceea de fraier şi infatuat. Doar unul care deţine aceste două calităţi crede că poate trece de la comerţul cu îngheţată la cel cu armament, aşa cum s-a speculat la nesfârşit. 
Prostindu-l pe Băsescu, cel cu mustaţă, prin crearea senzaţiei că a intrat în cercul celor care pot dirija lumea nu numai vaporul, Oiţă şi Geamănu au pus mâna pe cea mai preţioasă marfă şi anume obiectul şantajului la preşedinte. Că M. Băsescu are alura unui îngâmfat şi infatuat o dovedeşte chiar poza folosită de televiziuni pentru a demonstra participarea sa la expoziţia de tehnică militară ţinută în vara aceasta la malul mării de asociaţii săi. Priviţi-l cu atenţie şi-l veţi observa din prima. Spilcuit, costum alb, ochelari negri şi ulei de nucă pe părul care i-a mai rămas. Cred că se şi vedea la masă cu nu ştiu ce şeic care voia o bazucă să declanşeze războiul cu tribul vecin! 
De la implicarea sa într-o firmă cu persoane dubioase ce se învârt în jurul armelor şi până la a-l cataloga traficant de arme pentru terorişti este o cale atât de lungă! Armele traficate pentru care s-au inflamat televiziunile erau de fapt obuze aduse cu forme legale în ţară pentru a fi demontate la Băbeni şi a fi recuperat fierul vechi, cum de altfel s-a şi făcut. Un simplu telefon sau invitarea în studio a directorului Întreprinderii Mecanice de la Băbeni ar fi dezumflat şi acuza de traficant de armament pentru terorişti, în care n-a crezut nimeni pentru că prea e gogonată. Spilcuitul n-a făcut altceva decât munca de hamal pentru care a fost plătit. Adică a stivuit containerele în port cu ajutorul macaralei care-i aparţinea, lucru recunoscut şi de proprietarul încărcăturii. Unde este traficul de arme pentru terorişti!?