Minerii şi energeticienii nu au voie să protesteze sub fereastra biroului directorului Laurenţiu Ciurel, pe motiv că aceasta este prea aproape de Gară şi ar fi o lege care interzice. Având în vedere că traseul aprobat este destul de aproape de sediul de milioane de euro cumpărat de Ciurel când a devenit director, cred că totuşi protestatarii îşi vor lua inima în dinţi şi se vor abate de la traseu. Nu de alta, dar Ciurel a spus cu oarece aroganţă că abia aşteaptă să iasă în faţa a mii de mineri, pentru a le explica faptul că sunt manipulaţi şi că nu protestează fiindcă li se reduc salariile sau pentru că le sunt în pericol locurile de muncă. Nu! Ciurel vrea să le spună cu gura lui miilor de mineri şi energeticieni că sunt manevraţi de liderii sindicali. Asta ca şi cum angajaţii nu ar vedea cu ochii lor că stau aproape degeaba la serviciu de luni bune, că depozitele de cărbune sunt pline, că grupurile energetice mai mult stau decât produc. Chiar presupunând că minerii şi energeticienii nu gândesc cu capetele lor, cum sugerează Ciurel, cred că tot îşi dau seama că, în ritmul actual, compania în care lucrează moare în câteva luni.

Dar, corect este ca Laurenţiu Ciurel să le spună angajaţilor punctul lui de vedere, aşa că presupun că aceştia vor ajunge sub fereastra lui, cu mesajul deja celebru: Ieşi afară, fiinţă extraordinară! Nu ştiu ce eroisme îi trec prin cap directorului Ciurel, dar dacă îşi imaginează că este posibil un dialog de 1 la 5.000, înseamnă că se crede Ceauşescu în decembrie 1989, cum bine a spus sindicalistul Marin Condescu. Măcar Ceauşescu le-a promis atunci 100 de lei în plus. Ce va promite Ciurel? Încă aşteptăm să vedem cele 500 de pagini de promisiuni, cuprinse în planul lui de management, pus ieri în discuţia Consiliului de Supraveghere. Public, Ciurel nu a făcut decât promisiuni de reduceri de salarii, de concedieri, de reducere a costurilor. A vorbit prea puţin de creşterea veniturilor, deşi asta face diferenţa între un manager oarecare şi unul bun.

Interesant este că autorităţile au autorizat un marş al miilor de angajaţi, deşi acesta va avea un efect devastator comparativ cu un miting în centru. Asta pentru că jumătate din oraş va vedea de la balcoane o mare de oameni scandând diverse, aşa cum au mai văzut, acum mai bine de un deceniu, un marş al minerilor unde s-a scandat „Jos Mischie! Jos Năstase!”. Acum Mischie este Călinoiu, iar Năstase e Ponta. Prin declaraţiile publice, Marin Condescu încearcă să acrediteze ideea că nu este un protest împotriva guvernului, a premierului sau a ministrului Energiei, fiind doar un conflict de muncă între sindicate şi administraţie. Rămâne de văzut dacă, odată cu trecerea anilor, minerii mai au disciplina de altădată.