N-am mai vorbit de mult despre sport. În general, nici nu prea ai de ce să vorbeşti despre sportul românesc. Trebuie să fii ori tâmpit, ori foarte nedrept şi ipocrit cu tine însuţi. Când sportul face însă pasul spre tipologii şi când ne lasă să descoperim doi ”nea Mărin” originali şi plini de naturaleţe, atunci nu-l mai putem ignora.

Sunt suporter al Craiovei şi, în mod normal, ar trebui să plâng din cauza dramelor învăluite în mister şi miros de praz care se petrec în jurul acestui club de câţiva ani încoace. Şi mai ales din cauza celor mai recente. Dar nu pot. Nu pot să plâng pentru că îmi vine să râd. Mititelu şi Piţurcă, doi olteni tipici, pot să vorbească, gravi şi înlăcrimaţi, şi despre victimele de la Hiroshima, că tot te fac să zâmbeşti. Iar dialogul lor la o televiziune locală din Craiova a fost pur şi simplu fabulos. Oamenii erau încrâncenaţi. Se vedea clar că s-ar fi sfâşiat, dacă discuţia nu ar fi fost telefonică. Dar argumentele lor sfidau aşa tare atât solemnitatea momentului, cât şi logica, încât n-aveai cum să scapi de impresia pregnantă că asişti la cearta dintre doi clovni. Mai întâi, patronul echipei i-a reproşat, tam-nesam, managerului că a adus ”bucătari raşi în cap” la echipă. Asta o spunea, să ne înţelegem, un tip al cărui look se bazează pe duetul chelie-ochelari de soare. Răspunsul lui Piţurcă? Foarte serios: ”bine că era mai bună bucătăreasa aia a ta, care nu ştia să facă nici omletă”. Imediat, s-a iscat o dispută pe teme culinară. De emancipare culinară, ca să fim mai precişi. Gentlemanul Piţi i-a explicat ţărănoiului Miti că el a antrenat echipe unde se făcea ”bufet” şi că ”habar n-ai ce înseamnă prosciutto şi parmezano”. Cum?! Nu cumva prazmezano?

Talk show-urile olteneşti ne demonstrează de unde îşi trage seva Dan Diaconescu. Pe lângă circul expus la televiziunile locale din sudul ţării, disputele de la OTV par dezbateri BBC.