Demiterea ministrului Baconschi nu schimbă deloc situaţia complicată în care am ajuns. Felul în care a fost făcută stârneşte nedumerirea dacă am în vedere faptul că premierul a argumentat această demitere pentru că ministrul ar fi pus pe blogul său un text ce conţinea cuvinte jignitoare la adresa manifestanţilor din Piaţă. Dacă premierul Boc ar fi fost oripilat de acele cuvinte ar fi trebuit să-l demită pe ministru a doua zi după ce le-a citit şi nu la o săptămână cum s-a procedat de fapt. Pentru demnitatea Guvernului, premierul Boc ar fi trebuit să ştie că un ministru de afaceri externe nu se demite prin telefon în timpul unor reuniuni internaţionale importante. De fapt, Boc nu l-a demis pentru ce a spus ministru, ci dintr-o încercare tembelă de a părea că dă satisfacţie opoziţiei şi Pieţii. Dacă mai era nevoie Boc s-a făcut încă odată de râs! Vacantându-se postul de ministru de externe te-ai aştepta, în contextual actual, să numească un profesionist, un tehnocrat care să nu se mai amestece în troaca politicii. Şi m-am gândit bineânţeles la Bogdan Aurescu, despre care nici măcar opoziţia cât de furioasă ar fi ea nu cred că l-ar contesta. Dar n-avem noi norocul ăsta şi-l vom avea ministru de externe pe Cristian Diaconescu, un ministru care va fi doar călduţ! Cum va face Boc ordine în stradă şi cum va calma opoziţia dispusă din ce în ce mai mult la sacrificiul suprem, prin renunţarea la restul de mandat- Nu va face nimic pentru că nu poate să se ia cu clica de partid. Zic că nu poate pentru că singurul remaniat din Guvernul său este o persoană apropiată preşedintelui şi nu cercurilor de interese, care şi-au trimis reprezentanţii în govern. Deşi toată lumea pedelistă este de părere că acest guvern n-a comunicat nici măcar cu el însăşi, observ cu uimire că acest lucru nu s-a schimbat. În acest moment aşteptarea electoratului nu mai este atât de mare la opoziţie pentru că nici ea nu are o acţiune hotărâtă ezitând între a întreprinde măsuri radicale şi unele de complezenţă ca să nu se spună că n-au făcut nimic. Toată lumea este cu ochii pe putere aşteptând şi pândind fiecare mişcare. Dacă este adevărat că puterea a negociat cu revoluţionarii pentru a da în schimbul liniştii banii tăiaţi atunci s-a terminat! Trebuie dat înapoi tot ce s-a luat cu riscul de a se alege praful şi pulberea. După ce se va pronunţa Curtea asupra legalităţii comasării alegerilor probabil că Guvernul va fi presat să ia şi alte măsuri. Oricum cu premierul vom rămâne până la alegeri pentru că nu-l văd dispus să plece nici măcar huiduit.