Aşa cum remarcam şi cu altă ocazie, în ultimul timp s-au îndesit ieşirile în public ale oficialilor Băncii Naţionale care încearcă să ne explice nouă, poporului, cam ce ne aşteaptă şi ce ar trebui să facem ca să avem un rău mai mic.  Emisarii băncii au avantajul faţă de politicieni că sunt credibili şi ne place să credem că şi profesionişti. Numai că noi, ocupaţi prea mult cu mărunţişurile vieţii, cuplaţi la „pendula” politicii care bate ora exactă la Bucureşti, atenţi la lupta politică pe posturile bine plătite din societăţile comerciale ale statului devenite de mulţi ani sinecuri politice, frământaţi de invidie şi micime, nu ne pasă de atenţionările îngrijorător de dese ale specialiştilor. Degeaba ne tot spun că  lumea se schimă şi se aşează pentru mulţi ani pe alte baze şi că ar fi timpul să fim şi noi atenţi lângă cine ne aciuim, că tot degeaba. Dacă Franţa se luptă pentru un guvern european din care să facă parte doar ţările din zona euro adică 17 din cele 27 membre ale UE, dacă Germania încearcă să ne obişnuiască pe toţi cu o disciplină financiară mai mare, dacă Rusia se luptă şi ea cum poate să formeze Uniunea ei Euroasiatică şi dacă SUA se joacă de-a „Piaţa universităţii”, noi, se pare că ne jucăm cu focul. De câte ori vine şeful nostru FMI în control, care stă cu ochii pe buzunarele noastre, începem să ne agităm şi să ne facem că lucrăm! După ce pleacă iar ne gândim la alegeri, la politică, la învârteli, la şpăgăreală, la trasul mâţii de coadă. Din când în când vine DNA-ul şi mai înviorează atmosfera de taifas cu câte o anchetă, cu câte  o arestare cu ceva ce pare că duce către ceva dar vin din nou judecătorii şi aştern liniştea peste tot. Să se ştie odată că în afară de judecători nimeni nu e mai presus de lege! Opoziţia a obosit şi ea să strige “jos Băsescu” iar preşedintele a obosit să ne tot spună că aşa nu se mai poate. S-a retras la Cotroceni şi pare că tace ceea ce nu-i neapărat un semn bun. Cârlanul lui Iliescu şi-a pierdut de tot busola, dacă din poziţia unui ditamai preşedinte de partid, cel mai mare din opoziţie şi cândva şi din ţară, s-a apucat să pârască un prăpădit de Consiliu de administraţie de la un complex energetic din Gorj că a modificat organigrama. Foarte bine! Doar aşa o să afle şi Jeffrey Franks de existenţa lui Marius Vlaicu, mărul discordiei dintre sindicate, administraţie şi opoziţia din România. Personajul ce ajuns cel mai cunoscut din Gorj. Îmi închipui ce frisoane o să aibă şeful delegaţiei FMI după ce o să discute cu Ponta despre Vlaicu şi cum îşi va pune asistenţii la treabă să caute pe Google amănunte despre ultima vedetă a Gorjului. Şi nu mă mai gândesc cum va sta cu gura căscată  când o să afle din aceleaşi surse că la celălalt complex aflat sub supravegherea lui problemele grele s-au înmulţit atât de mult încât a fost nevoie de doi directori generali. O să zâmbească doar când o să-şi dea seama că programul de reducere a cheltuielilor va fi îndeplinit pentru că la ultimul complex cel de-al doilea “general” a renunţat la un salariu bunicel pentru unul  mult mai mic şi plafonat doar să meargă treaba bine. Ei, aşa e viaţa, ce ne pasă nouă de ce vorbesc puternicii lumii între ei, ce ne pasă nouă de ce clocesc ei, noi avem treburile noastre care nu se ridică nici măcar la nivelul genunchiului broaştei…