E un turneu final foarte echilibrat, cel care se petrece în Franța zilele astea. Mai mult decât niciodată, se confirmă clișeul tâmpit al fotbalistului român: nu mai există echipe mici. Cel puțin nu la nivel național, unde ambiția celor slabi se împletește fericit cu oboseala și lipsa de motivare a celor buni, creând astfel campionate mondiale și europene tot mai disputate. Ce poate să facă diferența?
Un posibil răspuns ni-l oferă selecționerul campioanei mondiale en-titre, Joaquim Low. La 0-0 cu Ucraina, într-o perioadă în care adversarii ratau ocazie după ocazie, Low a fost surprins de camere băgându-și adânc mâna în chiloți, apoi așezându-se cuminte pe bancă și mirosindu-și îndelung mâna cea buclucașă. Rezultatul s-a simțit imediat: Germania a preluat controlul jocului și a câștigat autoritar cu 2-0.
Pe vremuri, aveam și noi la Națională un selecționer supranumit ”Satana”, care făcea cam aceeași șmecherie cu Low, doar că, înainte să ducă mâna în părțile rușinoase, lua niște zaruri în ea.
De data asta, selecționer e un fel de invers al Satanei. Tata Puiu are pantalonii de costum prea bine strânși cu cureaua ca să-și umble la moaște în timpul meciului, dar are și el șmecheriile lui. În trecut, a fost văzut și chiar filmat nu o dată în timp ce mozolea niște iconițe în spatele băncii, încercând, ca și Low, să încline în favoarea sa balanța destinului.
Miercuri, cu Elveția, vom avea nevoie cam de același lucru. La egal, ambele ar putea merge mai departe, în condițiile în care România învinge Albania în ultimul meci. Dacă una dintre ele pierde, însă, calculele pentru respectivii devin mult mai complicate.
Hai că poți, generale! Un pact de neagresiune între ortodocșii prea-practicanți și bancherii mereu neutri, un 0-0 pentru istorie! Hai ai noștri!