A vândut gorjenilor sute de linguri de lemn confecţionate manual. Dan Nicolae, meşterul lingurar din Târgu Jiu, are 70 de ani şi duce mai departe meseria învăţată de la tatăl său. Chiar dacă nu câştigă foarte mult din ce vinde, târgujianul spune că nu se îndeletniceşte cu această meserie doar pentru bani, ci pentru a le oferi oamenilor cele trebuincioase în gospodărie.

Dan Nicolae sau nea Dan, aşa cum este cunoscut spune că învăţat să cioplească lemnul când avea vârsta de şapte ani de la tatăl său. Acum confecţionează linguri cu ornamente, postăvi şi cele necesare în gospodărie. Dar această meserie trebuie mai întâi să îţi placă, că altfel nu vei obţine nici un rezultat. „Meseria asta dacă nu îţi place nu poţi să o faci. Presupune multă răbdare şi dibăcie. Se lucrează cu barda, cu tesla sau cu scoaba. Ca să ajungă să faci o lingură dintr-o bucată de lemn îşi trebuie ani de zile de muncă”, spune meşterul. Dar înainte de a se apuca de treabă nea’ Dan îşi alege cu grijă lemnul pentru viitoarele linguri. „Lemnul trebuie să fie de esenţă moale pentru a se putea lucra uşor. De obicei aleg lemnul de salcie, de plop sau de tei. Nu sunt doar esenţe moi, dar au şi un miros plăcut şi dau gust bun mâncării. Una e să mesteci în oală cu lingura de plastic şi alta cu lingura de lemn. Dar lumea nu mai simte aceste lucruri…”, spune nea Dan. Timpul acordat unei linguri variază în funcţie de ornamente şi de lemnul folosit. „Eu lucrez acasă, în atelier. Poţi să petreci trei sau patru ore în faţa unei linguri, în funcţie de modelele alese. Eu lucrez în spărtură, adică încrustaţiile străpung materialul”, explică meşterul.

Tinerii, dezinteresaţi

Cât despre tineri din ziua de azi, Dan Nicolae spune că aceştia nu mai sunt atraşi de această meserie. „Cei din generaţia tânără nu mai sunt atraşi de acest meşteşug. Cei care mai ţin în viaţă această artă sunt bătrânii de la sate care au învăţat de la bunici cum să lucrezi lemnul. Acum lemnul a fost înlocuit de plastic şi nimeni nu mai caută ce facem noi. Iar dacă nu se mai caută se pierde. Nici copii mei nu au vrut să înveţe pentru că nu le-a plăcut. Acum s-au emancipat”, explică meşterul gorjean. Meşterul povesteşte că a lucrat la stat ca muncitor necalificat timp de 25 de ani, iar pentru a câştiga un ban în plus a vândut linguri şi postăvi prin piaţă şi la târgurile meşterilor populari. „Dacă vreun copil ar avea plăcere să înveţe eu l-aş învăţa pentru că nu mă doare mâna sau capul”, mai menţionează Dan Nicolae.