În timp ce DD se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru creşterea procentelor partidului său în sondajele de opinie, actuala opoziţie parlamentară pare că se relaxează  răsuflând uşurată de faptul că i s-a luat o povară de pe cap: lupta cu puterea. Nici Blaga şi nici asociaţii săi pentru o Românie Dreaptă nu par preocupaţi de războiul lui DD, retrăgându-se în spatele liniilor frontului şi încercând să-şi promoveze noua structură pentru alegerile din toamnă. Mizează pe talentul lui DD de a da lovituri PSD, căci războiul ziaristului de la Caracal se dă cu social-democraţii şi nu cu USL.

Prevăzători, liberalii s-au dat şi ei cu un pas în spate, lăsându-l pe Ponta să încaseze şi ceea ce-i revine lui Chiţoiu. E drept că pe Ponta îl ajută şi angajaţii de la oficiul participaţiunilor statului, care se întrec pe ei înşişi în a da cu băţul în baltă, comportându-se de parcă ar lucra la Filarmonică. Aşa cum se desfăşoară lucrurile, cred că eşecul privatizării este unul aşteptat, dar cu siguranţă că nimeni nu s-a aşteptat şi la circul care-l însoţeşte.  Oltchimul este mult mai important decât ne puteam noi închipui la începutul campaniei de privatizare, o parte din secretele din spatele uşilor închise fiind dezvăluite în nebunia lui chiar de cel care se face că vrea să-l cumpere.

DD e în stare să doarmă în studiourile de televiziune nu pentru a câştiga combinatul, ci pentru a-i fura lui Ponta electoratul. Nimeni nu mai pune la îndoială faptul că DD va intra în parlament. Bietul om este nevoit să ducă tot greul campaniei electorale împotriva PSD. Este singurul şef de partid care a beneficiat de o expunere pe televiziuni care l-ar pune în dificultate chiar şi pe Voiculescu, care a programat la centimă apariţiile televizate ale preferaţilor săi, Ponta şi Antonescu, cu scopul de a ni-i întipări pe retină, de a ne face dependenţi de discursurile lor emanate din puţul propriei gândiri…

DD i-a bătut pe toţi. Nici măcar ziariştii din platouri n-au putut să-l oprească, nici măcar Drăgotescu care i-a dedicat o emisiune specială n-a părut intrigată de  relatările amestecate ale acestuia, ci mai degrabă a părut uluită, hipnotizată şi dispusă să-l crediteze pe vorbitor cu intenţii serioase cel puţin în acelea legate de sacii de bani vărsaţi la poarta Oltchimului sub formă de salarii. DD-ul nu e prost. El ştie că valoarea salariilor pe o jumătate de lună sau o lună de la combinat este aproximativ egală cu şpaga electorală practicată de toate partidele şi care se dă sub formă de produse alimentare sau găleţi de plastic.  Orice mişcare a adjudecătorului de la combinat este atent studiată parcă de o echipă de campanie care cunoaşte bine realităţile româneşti.

Diaconescu nu face altceva decât să ne demonstreze că se poate declanşa o campanie electorală pe toate posturile de televiziune şi în toată presa scrisă cu bani puţini şi cu mult înainte de termenul legal… Este ceva de genul filmului românesc „B.D. la munte şi la mare” cu singura deosebire că B.D. a fost înlocuit cu D.D.