Abraham Lincoln, nu întâmplător un fondator al democrației moderne, spunea: ”poți să păcălești pe toată lumea de câteva ori, poți să păcălești câțiva oameni tot timpul, dar n-o să poți niciodată să-i păcălești pe toți oamenii tot timpul”.

Toți oamenii care au fost și chiar și aceia care au vrut să fie președinți ai României au avut ceva care să-i recomande. Fie că au realizat ceva pe bune în viață, fie că au avut un talent aparte, fie măcar i-a recomandat o moștenire genetică sau de partid. Să ne gândim: Iliescu era omul sistemului, vă imaginați, cred, că nu i-a fost deloc ușor să răzbată într-un partid comunist plin de oameni care cu răzbătutul se ocupau. Emil Constantinescu era un profesor apreciat, Traian Băsescu a comandat un vapor de un milion paișpe metri (sau câți dracului erau), Vadim Tudor e la urma urmei un nebun spumos și talentat, Monica Macovei a pus (fără să se îmbogățească din asta) bazele justiției care a devenit astăzi singurul lucru cu care ne mândrim, Elena Udrea și-a pus la bătaie fiecare nur, por și farmec ca să ajungă sus, Klaus Johannis a transformat Sibiul, unde e votat o dată la patru ani cu o majoritate ce amintește de Ceaușescu, Mircea Geoană vorbește în engleză și franceză mai muzical decât Shakespeare și Baudelaire, până și Călin Popescu Tăriceanu, deși deosebit de prost, este un om de afaceri decent pe care românii îl asociază cu o creștere economică de veselă amintire (chit că nu era neapărat meritul lui).

Victor Ponta, pe de altă parte, este cel mai sinistru și mai înfricoșător produs al unui sistem cu metastaze, și asta tocmai din cauza faptului că e pe cale să devină cel mai important om dintr-o țară fără să fi realizat absolut nimic. Victor Ponta a plagiat odios un doctorat și a fost un procuror cu zero rezultate, promovat la fel de odios (scuze, chiar nu găsesc un cuvânt mai potrivit pentru acest jeg) dintr-un simplu procurăraș de sector la Parchetul General printr-o derogare a ministrului Justiției de la acea vreme, Rodica Stănoiu. Ca să ne înțelegem, Victor Ponta a activat ca procuror între 1995 și 2001; să fii procuror în acea perioadă și să nu reușești să bagi pe nimeni la pușcărie este ca și când ai fi pescar într-un lac asanat, unde bieții pești se zbat disperați, dar fără speranțe, în mâlul care se uscă, iar tu nu ai reuși să prinzi nimic. De altfel, cel mai îngrijorător fapt la ascensiunea lui Victor Ponta este că aceasta se datorează exclusiv poziției din PSD. Prin urmare, pe Victor Ponta nu-l recomandă absolut nimic din tot trecutul său urât mirositor, ci doar partidul din care face parte. Iar despre meritele PSD-ului nu cred că e cazul să mai vorbim aici. Le vedeți, zi de zi, în presă. Votând Victor Ponta, votați exclusiv PSD. Iar votând PSD, vă votați condamnarea la sărăcie, corupție și degradare morală. Și nu, nu cred că PSD-ul poate păcăli 51% dintre români tot timpul.