Simona Halep s-a retras de la Miami, dar chiar și așa a creat o nouă obsesie. Mai sinceri sau mai atinși de impostura modei, tot mai mulți români se declară fani ai Simonei Halep. Am strâns la un loc, așadar, toate motivele pentru care merită, într-adevăr, s-o iubim pe Simona Halep:

Pentru că are ceva din candoarea, vulnerabilitatea și inteligența Martinei Hingis. Când Hingis a suferit cele două accidentări groaznice la ligamentele ambelor picioare și s-a retras din circuit la 22 de ani, tenisul feminin a murit un pic. De atunci, parcă nici o jucătoare nu a semănat mai mult cu Hingis decât Simona. Scundă și cu picioarele călcând un pic strâmb, Halep este cu 20 de centimetri mai mică decât Sharapova și cu 10 kg mai ușoară decât Serena Williams. Nici tehnica nu pare la prima vedere să o ajute foarte mult, lipsindu-i reverul de poveste al unor pitice ca Henin, de pildă. Însă, întocmai ca Hingis, compensează prin inteligență și pasiune. Tot timpul e un semn bun când, în sportul de azi, creierul câștigă în defavoarea mușchilor; măcar că se întâmplă atât de rar.

Pentru că a egalat un record al lui Steffi Graf, ultima jucătoare care a câștigat primele sale 6 turnee în același an calendaristic, în 1986.

Pentru că nu rage ca Sharapova. Pentru că nu apare în costum de baie pe coperte de revistă. Pentru că nu pare să o intereseze cum îi stă părul în ziua meciului. Pentru că i se pare suficient să fie femeie cochetă în afara terenului. Pentru că habar n-avem cine e prietenul ei sau dacă are vreunul. Și, mai ales, pentru că și-a tăiat sânii ca să facă sport, deși înainte îi avea cam cât ai lui Nicu Bănicioiu (doar că mult mai frumoși).

Pentru că are unghiuri mai frumoase decât un Ferrari. Pe terenul de tenis, Halep e mai bună decât orice profesor de geometrie pe care l-ați văzut. Unghiurile pe care le găsește cu reverul, când aproape că înfige mingea sub fileu, în terenul adversarului, sunt de neînțeles pentru jucătoarele de pe partea cealaltă. Iar cross-urile adânci cu dreapta inversă au ceva din explozia lui Federer.

Pentru că e în primele 5 din lume la un sport de lorzi și, foarte probabil, va ajunge curând în primele 3. Ceva cu care fotbaliștii noștri nu s-au putut lăuda niciodată, într-o țară de sămânțari care se uită la Liga I și au impresia că e fotbal.

Pentru că nu s-a mutat nici în Canada, nici în State, nici în Spania, nici în vreun alt loc unde tenisul ei ar avea de câștigat.

Pentru că e din ce în ce mai frumoasă. Mie mi-a amintit mereu de prima mea prietenă (și poate multora le amintește de primele lor prietene, pentru că de asta există eroinele), dar acum îmi pare mai frumoasă ca oricând. Simona nu e Sharapova, e mult mai frumoasă de-atât, pentru că are frumusețea campioanei, acea aură pe care ți-o dau încrederea în tine și bucuria de a face bine ceea ce faci.